În urmă cu circa două săptămåni, publicaţia britanică „The Telegraph“ scria că o echipă de cercetători britanici a descoperit un curent masiv de apă sărată, un adevărat råu subacvatic, cu un debit de 10 ori mai mare decåt cel al Rinului. De asemenea, unul dintre cercetători, doctorul Dan Parsons, a mai spus că datele acestei cercetări vor putea fi folosite şi de către companiile petroliere care doresc să foreze în zona unde se află acest råu, loc unde s-ar putea afla importante resurse de hidrocarburi.
În urmă cu circa două săptămâni, publicaţia britanică „The Telegraph“ scria că o echipă de cercetători britanici a descoperit un curent masiv de apă sărată, un adevărat râu subacvatic, cu un debit de 10 ori mai mare decât cel al Rinului. De asemenea, unul dintre cercetători, doctorul Dan Parsons, a mai spus că datele acestei cercetări vor putea fi folosite şi de către companiile petroliere care doresc să foreze în zona unde se află acest râu, loc unde s-ar putea afla importante resurse de hidrocarburi. Pentru cititorii interesaţi de acest subiect, ziarul „Curentul“ a dorit să afle mai multe detalii despre această descoperire care ar putea oferi Mării Negre o nouă dimensiune, atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi economic. La solicitarea „Curentului“ au răspuns dr. Jeff Peakall şi dr. Parsons, doi dintre cercetătorii care conduc acest proiect, care ne-au oferit informaţii mult mai precise despre ce înseamnă această nouă descoperire din Marea Neagră. Cercetarea este finanţată de către Consiliul de cercetare a mediului natural din Marea Britanie şi este condusă de către dr. Peakall şi dr. Parsons, de la Universitatea din Leeds. Cercetarea îi implică de asemenea şi pe dr. Russ Wynn, de la Centrul Naţional de Oceanografie din Southhampton, şi pe Rick Hiscott şi Ali Aksu, de la Universitatea Newfoundland din Canada. Parteneri în acest proiect mai sunt Centrul Naţional turc de Oceanografie din Izmir, iar din partea turcă, cercetarea este condusă de Piri Resis.
Redăm în continuare dialogul purtat cu cercetătorii britanici:

Scandalul diplomatic dintre Romania si Rusia s-a intensificat si este dezbatut in toata presa centrala de joi. Din Jurnalul National aflam ca scandalul se lasa cu amenintari, in timp ce Gandul ne anunta ca Moscova reactioneaza si acuza Bucurestiul de "nepasare".

 

Generalul de brigadă Aurel Rogojan rememorează pentru Jurnalul Na­ţi­o­nal într-un serial, începând de astăzi, momentele - cheie ale anului 1989, aşa cum au fost ele receptate în centrul de comandă al Departamentului Securităţii Statului.

În acel an, Aurel Rogojan (locote­nent-colonel) era împuternicit la comanda Servi­ciu­­lui Independent Secretariat-Juridic al Departamentului Securităţii Statului, în care ca­litate îi revenea şi atri­bu­ţi­i­le de ­secretar al Consiliului de Conducere al DSS. Anterior, între anii 1977-1985, a fost şeful de cabinet al generalului-colonel Iulian Vlad, cel care conducea din octombrie 1987 Securita­tea Română.

Din această poziţie a fost martor la operaţiunile specifice fron­tului din umbră şi a trăit anul 1989 cu intensitatea celui care a avut acces la secrete teribile şi astfel amin­tirile sale sunt extrem de va­lo­roase pentru cercetători şi isto­rici. În episodul din acest număr ge­ne­ralul de brigadă Aurel Rogojan redă at­mos­fera acelei perioade, din pers­pec­tiva principalelor evenimente, aşa cum a resimţit-o ca ofiţer al DSS.

Anul operativ 1989 a  început cu o trădare. Şeful sectorului spionaj în spaţiul european de limbă germană, Liviu Turcu, se foloseşte de ocazia unei misiuni externe pentru a se preda  CIA. Era punctul terminus al tră­dă­rilor post-pacepiste, care, toate la un loc, au adus prejudicii mai mari decât cele determinate de marşrutizarea politică ( n. r. - termen folosit în domeniul serviciilor de informaţii şi care înseamnă orientarea unui agent către un alt obiectiv decât cel avut până la momentul respectiv) a  lui Pacepa în braţele  spionajului şi contraspionajului Statelor Unite ale Americii.

Circa 4,1% din banii murdari care circulau în lume în 2002 (115,5 mld. dolari) aveau ca ţară de origine România

Miliarde de euro ţinute de români în străinătate aşteaptă să se întoarcă în ţară. Repatrierea acestora printr-o amnistie fiscală este decizia pe care guvernanţii trebuie să şi-o asume pentru a relansa economia. 

Peste zece miliarde de euro sunt deţinute de cetăţenii români în bănci şi offshore-uri din întreaga lume. Asta într-o estimare rezervată, pentru că alte calcule indică valori de până la zece ori mai mari. Fie că sunt bani „negri" fie că sunt doar de un „alb" mai murdar, ei nu pot fi cheltuiţi după bunul plac de către proprietarii lor, de teama organismelor internaţionale care urmăresc şi verifică operaţiunile bancare realizate dinspre şi către paradisurile fiscale. Introducerea acestora în circuitul legal, printr-o amnistie fiscală, este, în actualul context, una dintre puţinele măsuri pe care Guvernul le mai are la îndemână pentru a repune economia în mişcare. Are nevoie doar de curaj, înţelepciune şi capacitate de comunicare.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat la Radio România Actualităţi că România trebuie să îşi reevalueze momentul intrării în zona euro.

Potrivit calendarului de aderare, România trebuia să intre în zona euro în anul 2014.

Preşedintele a adăugat că acest lucru nu este cauzat de posibilităţile României de a-şi atinge parametrii ceruţi.

"Problema este dacă România va fi suficient de consolidată financiar şi economic pentru a face faţă în zona euro.

"Aceasta este o decizie ce nu poate fi luată acum. Personal chem la regândirea calendarului de aderare la zona euro ca urmare a nerezolvării prompte a deficitelor structurale şi a problemelor pe care le avem în finanţarea deficitelor", a mai spus Traian Băsescu.

 

George ROCA: Distinse domnul Ovidiu Creangă vă mulţumesc pentru acceptarea acestui interviu. Ştiu că sunteţi un „scriitor” ocupat! Scrieţi cărţi şi publicaţi frecvent în multe reviste şi ziare virtuale româneşti. Vă rog să vă prezentaţi pentru a vă cunoaşte mai bine.


 

Ovidiu CREANGĂ: Stimate domnule George Roca eu trebuie să vă mulţumesc pentru că mi-aţi oferit prilejul să apar în prestigioasa dumneavoastra publicaţie „Romanian VIP” cunoscută în prezent pe toate meridianele mapamondului. Când pronunţă cineva cuvântul „scriitor” eu mă uit împrejur să văd cui i se adresează, căci eu nu sunt decât un inginer, sau mai corect „un fost inginer”, căci dacă mă luaţi „la bani mărunţi” chiar şi ingineria mea este din… secolul trecut. Ştiu că la interviuri trebuie să nu minţi, să nu te „dai mare”… deci, neavând încotro, am să va spun purul adevăr cu toate că uneori nu-mi este favorabil.

 Omul de afaceri Dinu Patriciu a participat astăzi la întâlnirea oamenilor de afaceri cu reprezentanţii delegaţiei FMI. După întâlnire a fost prezent la videochatul adevarul.ro, unde a prezentat concluziile întrunirii. Nu ne-ar fi prins mai bine decât aceste lecţii plata in septembrie a celor 600 milioane de euro pe care Rompetrol  le datorează statului şi care sunt prinşi în bugetul pe acest an, ca sumă certă de încasat? Sigur că da, numai că Patriciu a vândut nestingherit pe vremea amicului Tăriceanu, iar Kai Munai Gaz ne face bezele si ne spune senin ca nu are bani decât pentru investiţii, nu şi pentru plata datoriei istorice. Mai mult, dacă statul român ar prelua Rompetrol, în contul datoriei, nu-i bai: kazahii au drept de preemţiune la o nouă vânzare, deci statul nu poate vinde din nou decât dacă ei refuză oferta…

Interviu cu Igor Caşu, vicepreşedintele Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist

Dle Caşu, condamnarea comunismului în România s-a făcut în baza Raportului Final al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, coordonat de prof. Vladimir Tismăneanu. Iată că în Republica Moldova s-a discutat timp de jumătate de an despre Raportul Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist din RM şi… spiritele s-au liniştit. Unde se află în prezent studiul comisiei şi de ce nu este făcut public?

Este adevărat, în România, comunismul a fost condamnat în baza raportului Comisiei Tismăneanu, creată în mai 2006. Comisia din România a lucrat şase luni, aşa încât la 16 decembrie 2006 – cu doar două săptămâni înainte de accederea României în UE

–preşedintele Băsescu a prezentat în faţa parlamentului un rezumat al raportului Comisiei în care comunismul a fost condamnat ca un regim criminal şi ilegitim. Comisii similare au fost constituite anterior în Estonia, Letonia şi Lituania. Acestea au servit drept model pentru comisia de la Chişinău. În R. Moldova, Comisia pentru studierea comunismului a fost creată la iniţiativa preşedintelui interimar Mihai Ghimpu la 14 ianuarie 2010.

Ideea nu era nouă. Câţiva intelectuali sau oameni politici din afara PL – partid care pretinde pe nedrept a fi pioner în acest sens – au cerut formarea unei comisii în baza căreia să fie condamnat regimul comunist din fosta RSS Moldovenească. Când ne-am întâlnit cu preşedintele interimar (mijlocul lunii ianuarie), am propus să se specifice clar că iniţiativa creării comisiei vine din partea societăţii civile, şi nu a unui partid politic. Domnului Mihai Ghimpu nu i-a plăcut această propunere. Din contra, s-a arătat chiar îngrijorat de o asemenea perspectivă. Problemele care au apărut ulterior în ceea ce priveşte percepţia publică a Comisiei pentru studierea comunismului se trag anume de aici. În acelaşi timp, trebuie să menţionăm meritul preşedintelui interimar de a întinde mâna istoricilor şi de a iniţia deschiderea pe larg a arhivelor.


Raportul Mondial al Investitiilor publicat anual de Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD), concluzioneaza ca scaderea fluxului de investitii straine directe la nivel global a inceput sa se stabilizeze, inca dina doua jumatate a lui 2009. In Romania si in regiune este, de asemenea, valabila aceasta tendinta de revenire. Tema raportului din acest an este legata de investitiile verzi, vazute mai ales ca un efort pe care trebuie sa il faca marile corporatii.

Scaderea fluxului de investitii straine directe (ISD) la nivel global a inceput sa se stabilizeze in cea de-a doua jumatate a anului 2009. Acestei perioade i-a urmat o revigorare modesta in prima jumatate a lui 2010, dand nastere unor asteptari moderate, dar optimiste, cu privire la viitorul ISD pe termen scurt.

Pe termen lung se preconizeaza ca fluxurile de ISD vor lua avant. Intrarile globale de capital sunt asteptate sa creasca la peste 1 200 de miliarde USD in 2010, urmand sa atinga 1 300 – 1 500 miliarde USD in 2011, iar in 2012 sa se indrepte spre un total de 1 600 – 2 000 miliarde USD. Aceste estimari sunt umbrite de existenta a numeroase riscuri si incertitudini, dintre care cea mai importanta este fragilitatea revigorarii economiei mondiale.

Revenirea actuala a ISD are loc dupa o scadere drastica pe plan mondial a fluxurilor ISD in anul 2009. Dupa un declin de 16% in 2008, intrarile globale de ISD au scazut cu inca 37%, pana la valoarea de 1 114 miliarde USD, in timp ce iesirile au scazut cu aproape 43%, la 1 101 miliarde USD. 

Exista unele schimbari majore in tendintele de ansamblu ale ISD, care au precedat criza mondiala, si care, cel mai probabil, vor lua avant pe termen mediu si lung. In primul rand, ponderea relativa a economiilor in curs de dezvoltare si in proces de tranzitie, atat ca tari de destinatie, cat si ca surse ale ISD globale, este asteptata sa isi continue cresterea. Aceste economii, care au absorbit aproape jumatate din intrarile de ISD in anul 2009, sunt cele care conduc revenirea generala a ISD. In al doilea rand, sunt putine sanse ca scaderea continua a fluxurilor de investitii in sectorul productiv, strans legat de cel al serviciilor si de sectorul primar, sa fie una reversibila. In al treilea rand, in ciuda impactului important asupra ISD, criza nu a incetinit fenomenul in crestere de internationalizare a productiei. 

Investitiile straine directe: in curs de revenire

Toate componentele fluxului de ISD - investitiile de capital, imprumuturile intra-companii si profitul reinvestit - s-au contractat in 2009. Valorile scazute ale fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere, precum si profiturile diminuate ale filialelor straine, au avut un efect puternic  asupra investitiilor de capital si a profitului reinvestit. Cresterea profiturilor companiilor a reprezentat, totusi, in cea de-a doua jumatate a lui 2009, un suport pentru o revenire modesta a valorii profitului reinvestit. ISD au demostrat un dinamism reinnoit in primul trimestru al anului 2010. Fuziunile si achizitiile transfrontaliere - inca diminuate, in valoare de 250 miliarde USD in 2009 - au crescut cu 36%  in primele 5 luni ale lui 2010, in comparatie cu aceeasi perioada a anului precedent. 

Romania

Romania a atras, in 2009, 6,3 miliarde de dolari in investitii straine, mai putin de jumatate fata de anul 2008 si comparabil cu nivelul anilor 2004 si 2005. Romania a avut cea mai buna performanta din regiune dupa Polonia, in care au intrat 11,3 miliarde de dolari anul trecut.

Romania se afla pe locul 47 intr-un clasament al performantei atragerii de investitii straine, in urma Bulgariei, Croatiei si Ucrainei, dar inaintea celorlalte tari din regiune.

In intreaga Uniune Europeana au fost inregistrate investitii straine de 361,9 miliarde de dolari, in scadere accentuata fata de 2007 si 2008. Franta si Marea Britanie au fost cele mai mari beneficiare ale acestor fluxuri.

Sorin Vasilescu de la  Centrul Roman pentru Promovarea Comertului si Investitiilor Straine spune ca, pentru Romania, in 2010 exista un trend de recuperare, astfel incat la sfarsitul anului spera sa se ajunga la acelasi nivel de investitii straine ca si anul trecut. In acelasi timp, Doina Ciomag, director executiv la Consiliul Investitorilor Straini, spune ca "nivelul de anul trecut al investitiilor straine nu va fi realizat in 2010." Ea argumenteaza ca economia romaneasca nu si-a revenit, urmand, cel mai probabil, sa avem crestere economica negativa la sfarsitul anului.

Vasilescu a spus ca in primele cinci luni ale anului au fost inregistrate investitii straine in Romania in valoare de 1,4 miliarde de euro.

In timp ce Vasilescu spune ca Romania ca destinatie pentru investitii are avantaje competitive fata de regiune, precum forta de munca ieftina, impozitarea scazuta si posibilitatea de a obtine ajutoare de stat, Ciomag spune ca forta de munca nu este chiar ieftina: salariile sunt intr-adevar mici, dar costul platit de angajator, care include si taxele pentru angajati, nu este mic.

Raul Pop, director executiv la Asociatia Recolamp, a spus ca politicile publice din Romania nu se concentreaza pe atragerea de investitori: "Nu percep investitiile ca fiind o prioritate in agenda publica."

Performanta regionala inegala a ISD

Dupa 8 ani cu o tendinta ascendenta, intrarile de ISD catre Sud-Estul Europei si Comunitatea Statelor Independente (CSI) au scazut la 69.9 miliarde de dolari, un declin de 43% fata de anul 2008. Intrarile de ISD din ambele subregiuni au scazut in 2009, desi fluxurile din Sud-Estul Europei au fost mai putin afectate decat cele din CSI.

Nivelul de ISD in cazul industriei bancare din Sud-Estul Europei a cunoscut o continua crestere din primii ani ai inceputului de mileniu, alimentate de restructurari substantiale si de privatizare. Drept rezultat, la sfarsitul anului 2008, 90% din activele bancilor erau detinute de entitati straine. Bancile straine au jucat un rol pozitiv in regiune in timpul crizei financiare globale. Recenta criza economica din Grecia a renascut preocuparile cu privire la faptul ca prezenta masiva a bancilor straine ar putea atrage un risc

general in regiune.

Anatomia scaderii

Scaderea brusca a fuziunilor si achizitiilor transfrontaliere este cea care a provocat cea mai mare parte a declinului ISD in 2009.

ISD au scazut in toate cele trei sectoare - sectorul primar, sectorul productiv si sectorul serviciilor. Industriile ciclice precum cea a automobilelor si cea chimica nu au fost singurele care au avut de suferit. Acele industrii care pareau initial rezistente in fata crizei, precum industria farmaceutica si cea alimentara, au fost de asemenea lovite in 2009. Doar cateva sectoare au reusit sa atraga in 2009 mai multe ISD decat in 2008 si anume sectorul energetic, cel al distributiei apei si a gazului, precum si cel al echipamentelor electronice, constructiilor si telecomunicatiilor.

Dintre toate, ISD in sectorul productiv au fost cele mai grav afectate, inregistrand o scadere de 77% in domeniul fuziunilor si achizitiilor fata de 2008.

Internationalizarea firmelor continua 

In ciuda impactului sau asupra fluxului de ISD, criza globala nu a stopat procesul in expansiune de internationalizare a productiei. Reducerea vanzarilor si a profiturilor in cazul filialelor straine ale corporatiilor transnationale in 2008 si 2009 a fost mai mica decat contractarea generala a economiei mondiale. Ca urmare, ponderea filialelor straine in PIB-ul global a atins un maxim istoric de 11%. Numarul angajatilor straini ai corporatiilor transnationale a crescut usor in 2009, atingand 80 de milioane de lucratori. Cresterea economiilor in curs de dezvoltare si tranzitie este vizibila in tiparele internationale actuale ale productiei. Aceste economii sunt acum gazda majoritatii fortei de munca a filialelor straine. In plus, acestea au reprezentat, in 2008, 28% din cele 82 000 de corporatii transnationale la nivel global, in crestere cu 2% fata de anul 2006. Acest procent este cu atat mai semnificativ in comparatie cu ponderea de numai 2% pe care acestea o detineau in 1992, fapt care arata cresterea importantei lor ca state si economii. 

Jumatate din intrarile de ISD merg in prezent catre economiile in curs de dezvoltare si in tranzitie

Intrarile de ISD in economiile in curs de dezvoltare si in proces de tranzitie au scazut cu 27%, pana la valoarea de 548 miliarde USD in 2009, dupa 6 ani de crestere neintrerupta. In timp ce ISD in aceste economii au scazut, acest grup pare a fi mult mai rezistent in fata crizei decat tarile dezvoltate (44%). Ponderea lor in importul global de ISD a continuat sa creasca: pentru prima data in istorie, economiile in curs de dezvoltare si in proces de tranzitie absorb in prezent jumatate din importurile globale de ISD.

Magneti pentru investitii

Printre cele mai mari tari de destinatie ale ISD, China a urcat in 2009 pe locul al doilea, dupa Statele Unite. Jumatate din primele 6 destinatii ale ISD sunt in prezent tari in curs de dezvoltare sau cu economii in tranzitie. Peste doua treimi din fuziunile si achizitiile transfrontaliere continua sa implice tari dezvoltate, insa ponderea economiilor in dezvoltare si tranzitie ca gazde ale acestor tranzactii a crescut de la 26% in 2007 la 31%.

Din perspectiva exportatorilor de capital, Hong Kong (China), China si Federatia Rusa, in aceasta ordine, fac parte din top 20 investitori ai lumii.

Economia verde: Corporatiile transnationale (CTN) reprezinta atat o parte a problemei, cat si a solutiei

Corporatiile au de facut o contributie indispensabila in trecerea la o economie cu emisii de carbon reduse deoarece acestea emit o cantitate considerabila in operatiunile lor  internationale vaste, dar si pentru ca sunt primii care pot genera si raspandi tehnologia si finanta investitii pentru a reduce emisiile de GES. Inevitabil, CTN sunt atat parte a problemei cat si a solutiei.

Pentru anii 2010-2015, estimarile indica faptul ca, pentru a reduce emisiile de GES la nivelul necesar pentru a atinge tinta de 2 grade Celsius (dupa cum este precizat in Acordul de la Copenhaga), sunt necesare 440 miliarde de dolari pe an reprezentand investitii globale suplimentare. Pentru anului 2030, estimarile sunt chiar mai mari, ajungand pana la 1200 miliarde de dolari pe an. Toate studiile accentueaza importanta contributiilor financiare ale sectorului privat in a face economiile din intreaga lume mai atente la schimbarile climatice, in special in lumina deficitelor fiscale publice imense existente in toata lumea. Pentru a combate schimbarile climatice, politicile de reducere a carbonului indreptate catre CTN -uri si investitii straine trebuie astfel sa fie incorporate in strategiile nationale economice in dezvoltare. 

Investitiile straine in reducerea emisiilor de carbon sunt importante, iar potentialul lor este imens

Se estimeaza ca ISD in reducerea emisiilor de carbon  au atins deja un nivel important, cu fluxuri de aproximativ 90 miliarde de dolari in anul 2009, si asta doar in trei industrii cheie: (a) generare de electricitate alternativa/regenerabila; (b) reciclare; si (c) fabricarea de produse ce folosesc resursele mediului (precum turbine de vant, panouri solare si biocombustibili). Aceste industrii sunt inima noilor oportunitati de afaceri bazate pe reducerea emisiilor de carbon. In timp, investitiile ce au in vedere reducerea emisiilor de carbon vor patrunde in toate industriile.

 [EurActiv.ro]


 

 

Reteta relatiilor dintre Chisinau si Bucuresti: Normalitate si Pragmatism     

Repere biografice: Iurie Renita are 52 de ani si este de profesie ziarist si diplomat. A facut parte din prima promotie a studentilor basarabeni la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, facultatea de Relatii Internationale din Bucuresti. A activat in cadrul MAE de la Chisinau din 1992 in diverse functii. In perioada 1996-1999 a fost consilier la ambasada Republicii Moldova in Statele Unite, iar ulterior consilier al ministrului de Externe. Iurie Renita a activat si in misiunea OSCE din Croatia, in perioada 1999-2003, dupa care, la revenirea la MAE, i-a fost interzis ca activeze in diplomatie de catre regimul lui Voronin si a ministrului de externe din acea perioada Andrei Stratan. Pana a fi numit in functia de ambasador al Republicii Moldova la Bucuresti, domnul Renita a fost manager la compania internationala "British American Tobacco" Moldova.

Reporter: Domnule Ambasador, dupa o perioada de inghet si rivalitati intre Chisinau si Bucuresti, care vor fi primele demersuri, activitati in noua Dumneavoastra functie?

Iurie Renita: Activitatea mea in calitate de ambasador, cu un sprijin consolidat din partea echipei de diplomati a Ambasadei noastre (90 la suta din ei fac parte din noua componenta!), va fi una ambitioasa si concreta, evident ghidandu-ne de Programul de activitate a Guvernului la capitolul Politica Externa, relatiile cu Romania. Conform obiectivelor stabilite de noua guvernare de la Chisinau, raporturile cu Romania se inscriu in contextul celor strategice, privilegiate si speciale. Iata si succinta prezentare a lor: valorificarea potentialului existent in relatiile bilaterale moldo-romane, prin revigorarea si institutionalizarea dialogului politic si reanimarea mecanismelor de cooperare comercial-economica si cultural-umanitara; negocierea in spirit modern si incheierea acordurilor care reglementeaza relatiile interstatale, inclusiv in domeniul regimului frontierei, care ar corespunde pe deplin intereselor ambelor state; stabilirea unor mecanisme de consultari in domeniul integrarii europene, valorificand experienta Romaniei in acest domeniu, inclusiv in ceea ce priveste armonizarea legislatiei si implementarea acquis-ului comunitar; semnarea in termene cat mai restranse a Conventiei privind micul trafic la frontiera moldo-roman.


Elmar Brok: „Avem nevoie de Rusia pentru o multime de motive: rezolvarea conflictelor inghetate - nu doar Transnistria ci și Nagorno Karabach -, pentru Iran, pentru Orientul Mijlociu, pentru resurse energetice”.

Europa Libera: Dle Brok, publicatia poloneza Gazeta Wyborcza scrie ca in timpul ultimei intalniri dintre dl Medvedev si dna Merkel, cancelarul german ar fi promis Rusiei liberalizarea vizelor in schimbul retragerii trupelor rusesti din Transnistria. Cat de credibil este un astfel de scenariu?

Elmar Brok: Daca acesta va fi rezultatul va fi unul remarcabil. Acest conflict inghetat este cel mai apropiat de Europa si de aceea cred ca ar fi un success notabil. Pentru moment suntem in proces de negociere a acordului de facilitare a vizelor dar nu doar cu Rusia, ci si cu Ucraina si Georgia. Iar noi trebuie sa ne asiguram ca Rusia nu este avantajata fata de ele, ca acordurile sunt corecte pentru fiecare tara in parte. Nu in ultimul rand nu trebuie sa uitam ca orice tara, inclusiv Rusia, trebuie sa indeplineasca o serie de conditii. Este vorba de securitatea frontierelor si securitatea interna a UE. Regimul de liberalizare a vizelor pentru toate aceste trei tari este posibil daca aceste conditii de securitate sunt indeplinite intre ele si acordul Schengen. Nu este o chestiune politica ci una de securitate. In interiorul UE noi nu avem frontiere si de aceea trebuie sa ne asiguram ca orice alta tara care nu mai are nevoie de viza pentru a intra pe teritoriul UE nu reprezinta o amenintare la adresa securitatii noastre.

Europa Libera: Dar pentru a face situatia mai clara si pentru a pune fiecare piesa a acestui puzzle la locul sau, as avea sa va adresez doua intrebari: cat de important este pentru UE conflictul transnisrean si cat Rusia?

Elmar Brok: Conflictele inghetate se pot reactiva oricand. Pe de alta parte, state membre ca Romania, au un interes particular pentru Moldova. Multe persoane cu pasaport romanesc traiesc in Moldova. Aceasta tara doreste sa aiba o legatura cat mai stransa cu Uniunea Europeana asa incat pentru securitatea europeana este de dorit ca, pas cu pas, acest conflict sa fie rezolvat.

Europa Libera: Va voi adresa aceeasi intrebare cu privire la Rusia. Am sentimentul ca in ultima perioada UE pune un mai mare accent pe relatia sa cu Rusia. De aceea va intreb cat de importanta este astazi Rusia pentru UE?

Elmar Brok: Rusia este o tara importanta. Avem nevoie de Rusia pentru o multime de motive: rezolvarea conflictelor inghetate, nu doar Transnistria dar si Armenia-Azerbaijan, avem nevoie de ei pentru Iran, pentru Orientul Mijlociu, este o tara importanta din punctul de vedere al resurselor energetice, iar pentru securitatea energetica a UE ar fi bine sa avem cat mai repede un acord care sa o oblige in mod legal sa isi respecte obligatiile. In orice caz, Rusia aduce multa stabilitate si securitate Europei.

Europa Libera: Intr-un interviu pe care l-am realizat cu seful delegatiei ruse la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, Konstantin Kosachev, acesta declara ca Rusia se gandeste sa devina intr-o zi parte a UE dar nu a acestei Uniuni din care fac parte 27 de state membre si care este macinata de probleme interne. Cum ati traduce o astfel de declaratie?

Elmar Brok: Uitati, daca Rusia o sa aiba relatii mai apropiate cu NATO si UE acest lucru va aduce mai multa stabilitate Europei in fata provocarilor globale. Este bine sa fim impreuna in cadrul unei organizatii precum Consiliul Europei, de pilda. Dar nu cred ca Rusia va deveni membru al UE pentru ca nu va renunta la dreptul sau la suveranitate lucru care trebuie facut pentru a deveni membru al UE. Insa, asa cum facem cu Ucraina, vom putea negocia un acord de comert liber si cu Rusia. Acesta ar fi un pas important inainte si ar putea insemna mai multa securitate, mai ales pentru vecinii vestici ai Rusiei - Polonia, tarile baltice si asa mai departe.

Europa Libera: Intorcandu-ne la conflictul transnistrean, tot dl Kosachev spunea ca acum 5 ani Rusia a pus pe masa o solutie care, spune el, nu ar fi fost acceptata de „Europa unita”…

Elmar Brok: Daca ar fi fost o solutie reala care ar fi fost agreata de toate partile implicate, ar fi fost aplicata cu usurinta. Germania nu poate rezolva de una singura aceasta problema cu Rusia. Germania doar poate comunica, poate face propuneri, dar nu putem negocia pentru altii.

Europa Libera: As mai avea o intrebare despre un subiect asemanator: Kosovo. As vrea sa stiu parerea Dvs. cu privire la exemplul Kosovo. Am auzit membri ai Parlamentului European spunand ca odata cu decizia Tribunalului de la Haga si alte tari vor recunoaste independenta Kosovo. Este acesta un bun exemplu pentru tari care au probleme cu regiuni secesioniste sau unde anumite regiuni doresc autonomie pe criterii entice? Este cazul Romaniei, Slovaciei, Spaniei...

Elmar Brok: Aceste tari trebuie sa ia decizii care sa fie in interesul lor national. Dupa cum am vazut, decizia Curtii Internationale de Justitie a fost una divizata.
Avem de-a face cu o chestiune sensibila care a impartit o tara in doua. Dar in cele din urma Curtea a spus ca aceasta declaratie de independenta s-a facut in acord cu legislatia internationala. Ce trebuie facut mai departe nu este doar sa consolidam statul Kosovo ci sa si avem in vedere drepturile minoritatii sarbe. Aceasta este o chestiune foarte dureroasa pentru Serbia si daca nu vom lua asta in consideratie ar putea avea urmari pe termen lung.

Europa Libera: Pe de alta parte, dle Brok, ce fel de stat este acela care este total dependent de comunitatea internationala? Cata valoare are aceasta independenta la acest moment?

Elmar Brok: Ar trebui sa ne uitam si la alte state. Bosnia Herzegovina nu a fost nici ea capabila sa se administreze singura. Si mai sunt exemple si in alte parti ale lumii. Ce putem face este sa ajutam Kosovo pentru a ajunge sa isi ia destinul in propriile maini; pe de alta parte si politicienii de acolo trebuie sa inteleaga ca populatia de etnie sarba are anumite drepturi si ca trebuie sa primeasca asigurari ca aceste drepturi vor fi pastrate si respectate.

 Sursa: europalibera.org

 Reteta relatiilor dintre Chisinau si Bucuresti: Normalitate si Pragmatism     

Repere biografice: Iurie Renita are 52 de ani si este de profesie ziarist si diplomat. A facut parte din prima promotie a studentilor basarabeni la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, facultatea de Relatii Internationale din Bucuresti. A activat in cadrul MAE de la Chisinau din 1992 in diverse functii. In perioada 1996-1999 a fost consilier la ambasada Republicii Moldova in Statele Unite, iar ulterior consilier al ministrului de Externe. Iurie Renita a activat si in misiunea OSCE din Croatia, in perioada 1999-2003, dupa care, la revenirea la MAE, i-a fost interzis ca activeze in diplomatie de catre regimul lui Voronin si a ministrului de externe din acea perioada Andrei Stratan. Pana a fi numit in functia de ambasador al Republicii Moldova la Bucuresti, domnul Renita a fost manager la compania internationala "British American Tobacco" Moldova.

Reporter: Domnule Ambasador, dupa o perioada de inghet si rivalitati intre Chisinau si Bucuresti, care vor fi primele demersuri, activitati in noua Dumneavoastra functie?

Iurie Renita: Activitatea mea in calitate de ambasador, cu un sprijin consolidat din partea echipei de diplomati a Ambasadei noastre (90 la suta din ei fac parte din noua componenta!), va fi una ambitioasa si concreta, evident ghidandu-ne de Programul de activitate a Guvernului la capitolul Politica Externa, relatiile cu Romania. Conform obiectivelor stabilite de noua guvernare de la Chisinau, raporturile cu Romania se inscriu in contextul celor strategice, privilegiate si speciale. Iata si succinta prezentare a lor: valorificarea potentialului existent in relatiile bilaterale moldo-romane, prin revigorarea si institutionalizarea dialogului politic si reanimarea mecanismelor de cooperare comercial-economica si cultural-umanitara; negocierea in spirit modern si incheierea acordurilor care reglementeaza relatiile interstatale, inclusiv in domeniul regimului frontierei, care ar corespunde pe deplin intereselor ambelor state; stabilirea unor mecanisme de consultari in domeniul integrarii europene, valorificand experienta Romaniei in acest domeniu, inclusiv in ceea ce priveste armonizarea legislatiei si implementarea acquis-ului comunitar; semnarea in termene cat mai restranse a Conventiei privind micul trafic la frontiera moldo-roman.

Asadar, odata cu venirea Aliantei pentru Integrare Europeana (AIE) la putere a fost totalmente modificata atitudinea, abordarea, precum si modul de a trata raporturile bilaterale, ele intrand pe un fagas al normalitatii. Intre Republica Moldova si Romania trebuie sa existe doar astfel de relatii, pornind de la faptul ca apartinem unui spatiu comun istoric, cultural si lingvistic.

Reporter: Care sunt proiectele prioritare care ar putea fi valorificate in viitorul apropiat in comun de R.Moldova si Romania?

 

Iurie Renita: Prioritare pentru noi sunt multiple domenii, dar as starui acum doar asupra a trei din ele: politic, economic si cultural. In domeniul politic, cum am specificat mai sus, a fost o deschidere la toate comparimentele si vom continua sa aprofundam si sa extindem colaborarea atat bilaterala, cat si in cadrul organismelor internationale, europene cu sprijinul Romaniei, intrucat integrarea R.Moldova in UE este un obiectiv fundamental. In acelasi timp, vom opta pentru definitivarea cadrului juridic bilateral, ma refer in special la acele documente care sunt de interes reciproc si figureaza pe agenda bilaterala. Daca ambele parti vor ajunge la concluzia ca este necesara elaborarea si semnarea oricarui document ce va contribui la consolidarea  relatiilor bilaterale, din partea R.Moldova va exista toata deschiderea si deplina disponibilitate. Cadrul juridic este un proces de durata si unul flexibil. Procesul de integrare a R.Moldova in UE reclama si va necesita si in perspectiva elaborarea si semnarea unor noi documente menite sa asigure sprijinul si asistenta pentru parcurgerea cu succes a etapelor de preaderare.

Dimensiunea economica este „top priority” pentru R.Moldova. Dorim sa identificam si sa diversificam sursele energetice, conectarea la gazoductele europene, sa realizam interconectarea sistemelor de asigurare cu energie electrica si gaze naturale dintre cele doua tari. Nu poate fi neglijat nici proiectul privind modificarea ecartamentului de cale ferata Iasi-Chisinau. Sunt proiecte de importanta strategica pentru prezentul si viitorul european al R.Moldova. Atat noi, cei din R.Moldova si tarile din spatiul ex-sovietic, cat si Dvs in Romania, anterior ati resimtit repercusiunile sistarii aprovizionarii cu gaze si de aceea nu trebuie sa ramanem dependenti exclusiv de una si aceeasi sursa. Vom colabora cu partea romana pentru identificarea si punerea in aplicare a celor mai bune solutii in diversificarea asigurarii securitatii energetice a R.Moldova.

In ultimii 8 ani, dimensiunea culturala bilaterala a fost complet ignorata la nivel oficial (concludente in acest sens sunt lipsa protocoalelor bilaterale in domeniul educatiei, culturii si stiintei) si aceasta s-a facut cu buna stiinta, deoarece intelectualitatea de la Chisinau, in marea ei majoritate, a fost acea forta care a promovat relatii bune si foarte apropiate cu Bucurestiul. Chiar mai mult decat atat, reprezentantii intelectualitatii au fost pilonii care au mentinut si consolidat fundamentul ce ne leaga. In general, relatiile cu Romania, inclusiv in domeniul culturii, au fost intoxicate si ideologizate de o maniera bolsevica. Avem aceeasi arta, cultura si traditii, de aceea in nici un caz ele nu trebuie sa fie infectate de virusul ideologic. Dupa 2009, deopotriva cu alte domenii, relatiile culturale au fost supuse procesului de oxigenare. Sunt in curs de semnare la nivel guvernamental acorduri in domeniul culturii, au fost restabilite relatiile in domeniul invatamantului. Continuam colaborarea pentru extinderea cadrului legal in acest domeniu.

In putinul timp de cand ma aflu la Bucuresti, am sesizat o deschidere totala din partea autoritatilor romane si ne straduim sa valorificam conjunctura actuala extrem de favorabila. Sunt sigur ca vom colabora fructuos pentru a realiza cat mai multe proiecte in comun.

Reporter: Ati vorbit mai sus de cadrul juridic bilateral. La ce documente va referiti, ce necesita a fi semnate in timpul apropiat, e vorba si de Tratatul de baza bilateral?

 

Iurie Renita: Subliniez ca orice document care e benefic pentru ambele parti este binevenit, indiferent de denumirea acestuia. Orice acord, tratat, conventie etc care sunt necesare si acceptate atat la Chisinau, cat si la Bucuresti e bine sa le semnam. Urmatorul document in proces de finalizare este Acordul privind regimul de frontiera. Textul este definitivat, au ramas doar niste aspecte procedurale. Vis–a-vis de alte intelegeri bilaterale  curente sau de perspectiva voi reitera ca orice document care va fi agreat in ambele capitale va fi binevenit. „Fortarea notei” in relatiile bilaterale (inclusiv si in cele internationale) nu este cea mai indicata modalitate de a obtine rezultatul scontat.

Reporter: Se poate vorbi astazi de o strategie pe termen mediu si lung a R.Moldova privind relatiile cu Romania?

Iurie Renita: Cred ca da, pornind de la programul de activitate al guvernului de la Chisinau, unde sunt stabilite directiile prioritare ale colaborarii bilaterale cu Romania. Daca vorbim pe termen mediu, cred ca deja prin semnarea Conventiei privind micul trafic de frontiera, am demonstrat ca atunci cand exista vointa politica, lucrurile merg foarte bine. Pe langa aspectele tehnice (deschiderea consulatelor) mai exista si dimensiunea economica si interumana pe care urmeaza s-o valorificam. In perimetrul de 50 de km pe o parte si cealalta a Prutului se afla rude, frati, prieteni, pentru ca istoria a tras linia rosie pe Prut, insa n-a putut sa distruga relatiile umane. Conventia a dictat necesitatea deschiderii consulatelor, iar diversificarea regionala a acestora (la Balti, Cahul si Chisinau) a degajat considerabil activitatea lor.

Mizam mult pe asistenta Romaniei pentru parcursul nostru european. Experienta si expertiza romaneasca e foarte importanta in acest proces dificil pe care urmeaza sa-l parcurgem. E tocmai ceea ce se inscrie in contextul strategiei de lunga durata a raporturilor bilaterale.

Reporter: Ce ne puteti spune de Consulatul General al R.Moldova de la Iasi, cand se va deschide?

Iurie Renita: A fost deja desemnata o persoana care va activa in cadrul Consulatului General de la Iasi (chiar saptamana aceasta va fi acolo!), procesul de constituire al lui fiind in etapa finala. Ne dorim foarte mult ca pana la 5 septembrie Consulatul sa fie operational, deschizandu-se o sectie de votare pentru desfasurarea referendumului constitutional.

Reporter: Daca tot ati amintit de referendumul din R.Moldova din 5 septembrie, cate sectii de votare se vor deschide per ansamblu in Romania?

Iurie Renita: Pentru referendumul constitutional din 5 septembrie vor fi deschise 6 sectii de votare pe teritoriul Romaniei: 2 sectii la Bucuresti (Ambasada si Consulat), de asemenea va fi deschisa cate o sectie de votare la Iasi,  Galati, Timisoara si Cluj. Ne dam seama ca la referendum vor fi absenti studentii, intrucat ei se vor afla in vacanta, insa cu toate acestea ne-am straduit sa avem o reprezentare geografica diversificata si sa cuprindem zonele unde sunt concentrati mai multi cetateni ai R.Moldova. In cazul alegerilor parlamentare si prezidentiale din noiembrie, in functie de necesitati, numarul sectiilor de votare poate fi extins. In timpul apropiat urmeaza sa identificam „concentrarea” cetatenilor nostri in zonele Romaniei, vom lua in calcul si numarul mare de studenti care isi fac studiile aici. Este obligatiunea noastra de a crea conditiile adecvate pentru buna desfasurare a alegerilor si a oferi tuturor posibilitatea de a-si exprima liber si nestingherit dreptul de a vota.

Reporter:  R.Moldova face parte din euroregiunile „Dunarea de Jos”, „Prutul de Sus”, „Siret-Prut-Nistru”. In ce masura sunt valorificate aceste posibilitati pentru atragerea de fonduri europene, ce alte activitati au fost facute?

Iurie Renita: Cu certitudine activitatea in domeniul euroregiunilor este extrem de importanta. Din pacate nu au fost valorificate in deplina masura, toate posibilitatile in acest sens, mai degraba, in virtutea unor factori politici si procedurali decit celor economice. Un exemplu pozitiv, pot servi, totusi, autoritatile din Galati si Cahul care au stiut sa valorifice posibilitatile din euroregiunea Dunarea de Jos. Cred ca trebuie facut traininguri cu autoritatile publice din raioanele, judetele incluse in euroregiuni pentru a li se aduce la cunostinta ce posibilitati exista. Cred ca ar trebui ca si partenerii nostri romani din aceste euroregiuni sa se implice mai activ, pentru identificarea avantajelor de care beneficiem ambele state. E bine sa ne armonizam si sincronizam actiunile pentru beneficiul tuturor care fac parte din aceste euroregiuni (inclusiv Ucraina) si sa eliminam factorul politic. Toti cei care suntem implicati in aceste proiecte trebuie sa avem mai multa insistenta si bunavointa. Din experienta activitatilor euroregiunii Dunarea  de Jos pot fi exemplificate cele cu caracter preponderent economic si cultural cum ar fi: expozitiile specializate organizate la Cahul si Galati, Conferintele internationale si bursele de contacte organizate de catre Camerele de Comert, precum si festivalurile de cultura si arta. Un loc aparte ii revine, in fortificarea sistemului educational, Universitatii „Dunarea de Jos” de la Cahul.

Reporter: Ce asteptari aveti, in special de la Romania, sa vina cu mai multe investitii in economia Moldovei, sa fie un partener credibil al Chisinaului pentru institutiile europene etc? Cum pot fi impulsionate investitiile reciproce?

Iurie Renita: Factorul investitional este binevenit si salutabil, in contextul necesitatilor economice de la Chisinau. Evident ca ne dorim ca investitiile romanesti sa treaca cu mai multa fermitate si incredere Prutul, sa fie cat mai multe si cat mai consistente, fie ca e vorba de afaceri cu capital pur romanesc sau cu capital mixt. In R.Moldova avem deja cateva investitii cu capital mixt: METRO, BRD, Draexlmaier Automotive care si-a relocat activitatile sale pe teritoriul R.Moldova in 2007. Ne dorim cat mai multe, iar climatul investitional este suficient de atractiv. De cand a venit la putere, Alianta pentru Integrare Europeana a simplificat si eliminat multe bariere, creand conditii favorabile pentru investitorii straini. Dupa cum probabil cunoasteti, in R.Moldova a avut loc asa numitul proces de „ghilotina”, iar aceasta reforma a fost inalt apreciata atat de cercurile de afaceri din Moldov, cat si de institutiile internationale. De exemplu, Banca Mondiala in sondajul sau „Cost of Regulating Business” a apreciat eforturile Guvernului Moldova, plasand tara noastra in clasamentul sau de la pozitia 108 in 2009 la 94 in anul 2010. Profit de acest prilej pentru a indemna investitorii romani sa treaca Prutul cu mai multa incredere si siguranta, deoarece ii asteapta un profit garantat. La ora actuala, conform datelor statistice din Moldova, avem inregistrate circa 490 de intreprinderi cu participarea capitalului romanesc, iar soldul investitilor straine in aceste intreprinderi constituie 1 miliard 800 milioane lei moldovenesti (circa 116 mil euro), ceea ce reprezinta 7 la suta din suma totala a investitiilor din R.Moldova. Pana in 2008, Romania era partenerul numarul 1 al R.Moldova pentru export, iar odata cu aderarea Romaniei la UE, au aparut exigentele comunitare datorita carora comertul bilateral a trecut la o noua treapta de dezvoltare. Ne dorim ca pe viitor sa folosim toate posibilitatile nevalorificate.

Reporter: Omologul Dumneavoastra de la Chisinau, ambasadorul Marius Lazurca, a propus de curand infiintarea unei banci comune romano-moldovenesti. Cum apreciati viabilitatea acestui proiect?

Iurie Renita: Este o idee buna, urmeaza sa-i identificam pe cei care o vor materializa. Va asigur ca la Chisinau exista aceeasi dorinta. Este mai mult decat necesara extinderea spectrului financiar-bancar romanesc in Republica Moldova. Actualmente in Moldova activeaza filiala Bancii Comerciale Romane, datorita aparitiei careia in anii 1998 a avut loc un flux considerabil al investitiilor romanesti in Moldova. Recent a intrat pe piata moldoveneasca si  BT Leasing, si tot prin intermediul filialelor sale din Romania au intrat pe piata bancara din Moldova si Groupe Societe Generale si Raiffeisen Leasing. Tinand cont de deschiderea de azi a autoritatilor ambelor state, cred ca ar fi bine sa existe si alte banci, inclusiv cu capital romanesc pentru a facilita activitatile investitionale ale agentilor economici romani si internationali.

Reporter: Care sunt domeniile de care sunt interesati oamenii de afaceri moldoveni in Romania? Cu ce produse credeti ca ar cuceri R.Moldova piata romaneasca?

Iurie Renita: Domeniul de interes al agentilor economici moldoveni pe teritoriul Romaniei este extrem de larg si diferit. Acest lucru tine in primul rand de oportunitatile si deschiderile pe care le ofera economia romaneasca, luand in calcul si faptul ca Romania este membra a UE. Exista posibilitatea de a fi un pod de legatura dintre piata de desfacere a UE si cei din tarile CSI. Cea mai mare investitie cu capital moldovenesc din Romania este grupul de companii Unicom. Pe langa specificul companiei -  domeniul energetic, grupul deruleaza si operatiuni de productie si comert, precum si servicii de securitate. Judetul Prahova este tot un exemplu pentru interesele cetatenilor moldoveni de pe teritoriul Romaniei. Aici ma refer in primul rand la fabrica de vinuri de la Ceptura, proprietarii brandului Prahova Estate care deja s-a bucurat de inaltele aprecieri ale consumatorilor autohtoni. Tot in judetul Prahova sunt un numar mai mare de intreprinderi mici cu participarea capitalului moldovenesc, producatori de materiale de constructii (pavaje, tigla metalica). In general, incepand cu 2001 si pana in prezent in Romania sunt create curca 3400 de intreprinderi cu participarea capitalului moldovenesc, majoritatea din ele apartinand persoanelor fizice.

Reporter: Care au fost sau care sunt principalele produse importate si exportate din Romania?

Iurie Renita: Exporturile noastre in Romania se plaseaza pe locul 2, dupa Federatia Rusa. R.Moldova exporta in mod traditional in Romania produse alimentare, textile. Structura exporturilor moldovenesti s-a schimbat semnificativ timp de 15 ani. Actualmente, productia agricola a pierdut pozitia dominanta, iar mai nou, au iesit pe primul loc fibrele, cablurile si alte conductoare electrice izolate, datorita faptului ca anul trecut a fost deschisa in Moldova compania Draexlmaier Automotive (la Balti). La fel se exporta multe produse textile si incaltaminte (circa 12%), datorita intreprinderilor ce activeaza in regim „lohn”. Au ramas in vigoare si exporturile de produse alimentare, uleiuri vegetale, vin si must, covoare si altele.

R.Moldova importa din Romania 51 la suta produse petroliere. Acest produs, nefiind unul  finit, este in continuare inclus in circuitul productiv si creaza valoare adaugata pentru economia nationala. In structura exporturilor schimbarile s-au produs mai lent, astfel Moldova importa in continuare din Romania produse ca:  mobilier, detergenti, tuburi si tevi metalice, alte produse din aluminiu. 12% din fluxurile comerciale le reprezinta comertul si serviciile. Acestea au crescut foarte rapid si sunt repartizate in general in transport, servicii comunicatii, constructii, asigurari si cele de afaceri, etc.

Reporter: Care este situatia cu exporturile vinului moldovenesc in Rusia pentru ca au aparut informatii precum ca Rusia ar vrea sa interzica acest export? In conditiile in care se deterioreaza acest export in FR, exista sanse ca vinul moldovenesc sa ia calea altor tari, inclusiv Romania?

Iurie Renita: Cu certitudine, pentru a nu ajunge in astfel de situatii, e necesara diversificarea pietelor de comercializare a produselor moldovenesti, inclusiv a produselor de vinificatie. Ministerul Agriculturii de la Chisinau a elaborat, deja,  un plan guvernamental potrivit caruia, o tara straina nu va putea sa detina mai mult de 25 la suta din exportul vinului moldovenesc. Vinul pentru R.Moldova este un brand, este principalul produs de export care aduce beneficii considerabile economiei moldovenesti. Daca au aparut probleme privind calitatea vinului moldovenesc, ar trebui sa se pronunte expertii in domeniu. Ca sa dispara orice fel de subiectivism, putem apela chiar la experti internationali ca sa ne faca o analiza de specialitate. Daca se identifica vreun agent economic care n-a respectat exigentele in domeniu, sa fie sanctionat si retrasa licenta de export, insa nu trebuie generalizata situatia si nici politizata. Este extrem de periculos sa „turmentam” politicul in relatiile comercial-economice bilaterale. Rusia ramane a fi un partener strategic pentru noi, in special in aspect economic, piata ruseasca trebuie valorificata, insa colaborarea s-o facem corect si pe baza de reciprocitate.

In ce priveste reorientarea spre alte piete, recent premierul Filat a convenit cu reprezentantii UE dublarea volumului de export a vinului moldovenesc in spatiul european. Ne dorim sa exportam si in Romania cat mai mult vin. De exemplu, Polonia se afla in fruntea tarilor din UE care procura cel mai mult vin moldovenesc, iar Romania se afla pe locul 6. Dorim ca Romania sa urce, cel putin, vreo 4 trepte pe aceasta scara.

 

O importanta extrem de mare este legata si de aspectul de promovare a vinurilor pe piata UE, sa fim mai insistenti in promovarea produselor noastre pentru a reusi sa convingem consumatorii europeni, care, din firea lor, sunt mai conservatori.

Reporter: Exista semne de avansare in solutionarea conflictului transnistrean?

Iurie Renita: Avem motive sa fim optimisti in aceasta privinta. In primul rand, aceasta chestiune se bucura de o alta abordare de catre actuala guvernare, a fost desemnat un viceprim–ministru responsabil de problema in cauza. Se pune accentul pe comunicarea directa cu oamenii de acolo, implementarea mai multor proiecte sociale cu finantare locala si internationala, deoarece majoritatea locuitorilor din raioanele de Est sunt cetateni ai Republicii Moldova. Regimul Smirnov mai devreme sau mai tarziu va pleca de acolo, important este ca partea dintre Prut si Nistru sa devina mult mai atractiva sub aspect economic. Europenizarea R.Moldova este unul din semnalele clare pentru locuitorii din stanga Nistrului ca R.Moldova are o perspectiva europeana.

Dosarul transnistrean este dependent de factorul extern, de implicare internationala si e necesara mai multa initiativa si actiuni concrete din partea celor ce fac parte din mecanismul 5+2. Privim cu optimism memorandumul Merkel-Medvedev, care creaza  posibilitatea de a revigora discutiile atat in cadrul bilateral, cat si a formatului respectiv. Germania are un cuvant important in UE si implicarea ei, dar si a UE, in general, este mai mult decat necesara. Mesajul este incurajator privind avansarea in solutionarea acestui dosar. As considera ca, la etapa initiala, UE ar putea sa treaca de la statutul de observator la cel de mediator in cadrul formatului 5+2, ulterior acest mecanism fiind consolidat si de catre statutul SUA.

Reporter: Cum ar trebui sa priveasca Romania discutiile pe marginea dosarului transnistrean purtate in ultima perioada de Ianukovici-Medvedev si  Merkel-Medvedev?

Iurie Renita: Colegii si partenerii de la Bucuresti ne sustin in actiunile noastre menite sa contribuie la identificarea celor mai bune solutii pentru solutionarea definitiva a acestei probleme. Romania are posibilitatea de a se implica in acest proces dificil prin intermediul a doua mecanisme internationale - OSCE si UE.

Reporter: In contextul organizarii referendumului si alegerilor in R.Moldova in toamna acestui an, vor fi deschise sectii de votare in raioanele de Est (Transnistria)?

Iurie Renita: Regiunea transnistreana este parte componenta a R.Moldova, deaceea ne dorim foarte mult ca toti cetatenii nostri din aceasta regiune sa aiba posibilitatea de a vota fara obstacole atat la referendum cat si alegerile parlamentare si prezidentiale.

Reporter: Ce locuri din R.Moldova ati recomanda turistilor romani sa le viziteze si, in general, care sunt sansele  dezvoltarii  turismului intre cele doua state ale noastre?

Iurie Renita: R.Moldova este inca nedescoperita. Turistii romani (si nu numai ei) ar putea sa ne viziteze, incepand de la nord unde sunt amplasate cetatile ridicate de Voievodul Stefan cel Mare si alti domnitori. Avem manastiri frumoase, cum ar fi Capriana, Hancu, Tipova. Avem turism ecologic, agroturism - in Orhei si alte localitati. Avem de asemenea renumitele crame de la Cricova, Milestii Mici, Cojusna. De exemplu, la Milestii Mici, cantitatea de vinuri imbuteliate si stocate a intrat in cartea recordurilor Guiness – peste 1 milion de sticle. Nu ne reuseste suficient de bine  sa ne promovam aceste valori. In acest sens, ne-ar prinde bine experienta si expertiza romaneasca, sa elaboram in comun mai multe proiecte. Una din solutii ar fi si asa-numitele proiecte „twinning” cu finantare europeana, expertiza romaneasca si implementare in R.Moldova. De altfel, urmeaza ca in viitorul apropiat sa am o intrevedere cu ministrul Dezvoltarii Regionale si Turismului din Romania, Dna Elena Udrea, si impreuna sa identificam solutii de colaborare in acest domeniu. De exemplu, dupa un tur al faimoaselor manastiri bucovinene, de ce turistii n-ar putea sa treaca Prutul pentru a vedea Cetatea de la Soroca sau Manastirea de la Saharna, precum si alte locuri de unicat din Republica Moldova?

Reporter: La sfarsitul interviului nostru, va rog sa adresati un mesaj pentru publicul din Romania.

Iurie Renita: Am venit la Bucuresti doar cu ganduri bune si cu sufletul deschis. Indemn colegii si fratii nostri din Romania  sa valorificam cat mai plenar conjunctura actula extrem de favorabila, sa vina in R.Moldova, sa priveasca cu mai multa incredere viitorul nostru european, sa faca investitii la noi, sa ne cunoastem mai bine unii pe altii. Aceasta ne va ajuta sa parcurgem mai usor drumul nostru de integrare in Uniunea Europeana.

Sursa: inforusia.ro

 

 

Autor: Marcel Răduț Seliște

Marea criză economică sau Marea depresiune a secolului XX a început în ziua de 29 octombrie 1929, cunoscută ca „Marţea neagră”, când bursa americană se prăbuşeşte, declanşând haosul pe piaţa financiară internaţională. Cauzele celei mai mari crize economice a secolului trecut sunt aproape identice cu cele ale crizei în care se zbate acum omenirea: investiţiile şi speculaţiile masive la bursă, creditele ieftine, supraproducţia, lipsa ori ignorarea reglementărilor privind activitatea bursieră şi bancară, psihoza consumului. În cei peste optzeci de ani care despart criza din 1929 de criza anilor 2010, sistemul capitalist a reuşit să învingă regimurile totalitare ale nazismului şi fascismului şi a supravieţuit „războiului rece” a cărui victimă a fost lagărul comunist. Totuşi, capitalismul se confruntă cu un duşman mult mai puternic, anume cu propria-i esenţă. Lipsit de duşmanii săi naturali, capitalismul a intrat în faza de autodevorare.

Efectele crizei actuale sunt mult mai grave, nu numai prin conţinut, ci mai ales prin multiplicarea lor de către instituţiile statale care ar fi fost obligate să le identifice corect şi să le contracareze. SUA şi statele capitaliste ale Uniunii Europene au reacţionat, în faţa primului val de falimente şi blocaje financiare, alocând sume imense din rezervele naţiunilor pentru redresarea acelor entităţi economice care se fac vinovate de declanşarea crizei, adică băncilor, agenţiilor de asigurări, companiilor de imobiliare şi marilor corporaţii. Un gest inutil şi păgubos, s-a dat orzul pe gâşte. Au făcut istorie stupoarea şi indignarea pe care au provocat-o opiniei publice americane, în noiembrie 2008, directorii de la General Motors, Ford şi Chrysler, care au venit la Washington, culme a cinismului şi a sfidării, cu avioanele private de lux pentru a solicita guvernului american ajutoare de miliarde de dolari pentru refinanţarea companiilor pe care le conduc.

Banii alocaţi direct, ca ajutoare guvernamentale sau indirect, prin aşa-zise naţionalizări, celor care prin lăcomia lor se fac vinovaţi de declanşarea crizei, s-au risipit, astfel că în 2010 situaţia este la fel de grea ca în 2008, anul declanşării colapsului economic internaţional, dacă nu chiar mai grea. Statele occidentale şi mai ales, SUA, au uitat lecţia de istorie numită „New Deal”. Această mobilizare, unică până acum în istorie, a oamenilor politici americani, a sindicatelor muncitoreşti şi în general, a elitei americane, cu scopul comun de a salva ţara de la o prăbuşire ireversibilă, se datorează preşedintelui Franklin D. Roosevelt. Conceptul de „New Deal” este lansat de Roosevelt în 1932, în discursul pe care l-a rostit cu ocazia desemnării sale de către Partidul Democrat drept candidat la preşedinţia S.U.A.

„New Deal” reprezintă de fapt, un set de măsuri social-economice adoptate de legislativul american şi implementate de guvern, la iniţiativa preşedintelui Roosvelt. Printre cele mai importante regăsim înfiinţarea „Reconstruction Finance Corporation”, o entitate prin intermediul căreia au fost furnizate lichidităţi sistemului financiar, adoptarea „Securities Exchange Act” prin care s-au reglementat drastic tranzacţiile la bursă şi s-a stabilit cadrul legal cu privire la împrumuturile pe care băncile le pot acorda pentru astfel de tranzacţii, adoptarea „Glass-Steagal Act” care separa băncile de investiţii de cele comerciale, disciplinând piaţa de capital. Confruntat cu o înspăimântătoare rată a şomajului, guvernul american a înfiinţat „Civilian Conservation Corps” care angaja tineri între 18 şi 25 de ani pentru munca în folosul comunităţii (amenajări funciare, construcţia de drumuri şi şosele etc). Aproximativ două milioane de americani au fost înrolaţi în acest program, iar pe teritoriul SUA au fost înfiinţate sute de şantiere naţionale.

Măsurile adoptate în cadrul „New Deal” au dus la o creştere economică treptată, astfel că în preajma declanşării celui de-al doilea război mondial, SUA îşi vindecaseră aproape complet rănile provocate de Marea criză. Va avea România noastră propria „Nouă Înţelegere”? Puţin probabil! Cancerul din sistemul social-politic şi economic românesc îşi are originea nu neapărat în structura sistemului, ci mai ales în mentalitatea celor care îl alcătuiesc, conducători şi conduşi. O mentalitate atât de veche, încât numai o calamitate de intensitatea unei apocalipse ar avea puterea să o desfiinţeze, prin anihilarea fizică a celor care o poartă în suflete şi o multiplică, otrăvind întreaga societate. La mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut, cu puţină vreme înainte de instaurarea regimului autoritar al Regelui Carol al II-lea, viitorul ministru de externe al dictaturii, Grigore Gafencu, nota în jurnalul personal: „Dacă masa poporului aparţine Orientului prin sărăcie şi ignoranţă, în schimb aparatul administrativ, inclusiv ofiţerii şi magistraţii, aparţin Orientului printr-o nemaipomenită lene, printr-o desăvârşită neputinţă de reînnoire, de primenire intelectuală şi morală!” S-a schimbat ceva de atunci? Nimic! Genialul Eminescu avea dreptate: „Alte măşti, aceeaşi piesă, alte guri, aceeaşi gamă!”

 

Sursa: inpolitics.ro

 Interviu cu Igor Caşu, vicepreşedintele Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist

Dle Caşu, condamnarea comunismului în România s-a făcut în baza Raportului Final al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, coordonat de prof. Vladimir Tismăneanu. Iată că în Republica Moldova s-a discutat timp de jumătate de an despre Raportul Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist din RM şi… spiritele s-au liniştit. Unde se află în prezent studiul comisiei şi de ce nu este făcut public?

Este adevărat, în România, comunismul a fost condamnat în baza raportului Comisiei Tismăneanu, creată în mai 2006. Comisia din România a lucrat şase luni, aşa încât la 16 decembrie 2006 – cu doar două săptămâni înainte de accederea României în UE

–preşedintele Băsescu a prezentat în faţa parlamentului un rezumat al raportului Comisiei în care comunismul a fost condamnat ca un regim criminal şi ilegitim. Comisii similare au fost constituite anterior în Estonia, Letonia şi Lituania. Acestea au servit drept model pentru comisia de la Chişinău. În R. Moldova, Comisia pentru studierea comunismului a fost creată la iniţiativa preşedintelui interimar Mihai Ghimpu la 14 ianuarie 2010.

Ideea nu era nouă. Câţiva intelectuali sau oameni politici din afara PL – partid care pretinde pe nedrept a fi pioner în acest sens – au cerut formarea unei comisii în baza căreia să fie condamnat regimul comunist din fosta RSS Moldovenească. Când ne-am întâlnit cu preşedintele interimar (mijlocul lunii ianuarie), am propus să se specifice clar că iniţiativa creării comisiei vine din partea societăţii civile, şi nu a unui partid politic. Domnului Mihai Ghimpu nu i-a plăcut această propunere. Din contra, s-a arătat chiar îngrijorat de o asemenea perspectivă. Problemele care au apărut ulterior în ceea ce priveşte percepţia publică a Comisiei pentru studierea comunismului se trag anume de aici. În acelaşi timp, trebuie să menţionăm meritul preşedintelui interimar de a întinde mâna istoricilor şi de a iniţia deschiderea pe larg a arhivelor.

Se spune că publicarea raportului ar fi întârziată de existenţa unor probleme legate de finanţare, de faptul că nu toţi membrii Comisiei şi-au finalizat compartimentul, de redactare, pe cât de adevărate sunt acestea?

Vreau să vă spun un lucru care, pentru unii, poate părea scandalos, dar este vorba de ceva evident pentru cei care cunosc cât de cât situaţia istoriografiei din RM. Unii dintre istoricii moldoveni s-au deconectat de la evoluţiile istoriografiei din spaţiul postsovietic şi occidental, alţii după ce s-au afirmat la sfârşitul anilor 1980–începutul anilor 1990 au devenit prizonierii unui limbaj extrem de arhaic şi nu s-au mai putut adapta unui stil academic, echilibrat, fără adjective suplimentare şi extravagante care nu îşi au locul în discursul istoric. În mare, întârzierea apariţiei raportului Comisiei este legată de această dificultate.

O altă explicaţie este aceea că se vrea impunerea unui stil pentru toate contribuţiile ceea ce mi se pare o întreprindere imposibilă şi chiar incorectă. Din moment ce fiecare capitol va fi semnat de cei care l-au elaborat, nu văd nicio problemă ca Raportul final al Comisiei să reprezinte o colecţie de studii şi nu un text care să dea impresia că a fost scris de un autor. Finanţarea este o problemă secundară în acest sens. După cum ştiţi, niciunul dintre membrii Comisiei nu a fost remunerat. În plus, pentru redactarea versiunii finale a textului Raportului, sunt necesare anumite resurse pentru angajarea unor redactori profesionişti.

Cum calificaţi mecanismele politice care stau în spatele acestui raport, s-au exercitat presiuni asupra membrilor Comisiei?

Nu au existat presiuni asupra membrilor Comisiei, în afară de anumite intimidări care au venit din partea PCRM, un partid vădit şi explicabil deranjat de demersul nostru.

„Este inexplicabil de ce preşedintele Comisiei refuză să participe la discuţiile publice”

Ce şanse de reuşită, în opinia Dvs., are raportul Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist din RM în comparaţie cu Raportul Tismăneanu?

Acum succesul Comisiei de la Chişinău nu are o legătură cu Raportul final care se aşteaptă, ci cu demersul individual al membrilor Comisiei. Mai exact, publicul larg din RM va beneficia în următorii câţiva ani de cărţi şi culegeri de documente. Între timp, este important să participăm la emisiuni TV şi Radio ca să facem cunoscut publicului ceea ce s-a întâmplat în perioada sovietică. Din acest punct de vedere, este inexplicabil de ce preşedintele Comisiei refuză sistematic să participe la discuţiile publice. Unii au spus în legătură cu aceasta că numele Comisiei numite şi „Comisia Ghimpu” este una meritată tocmai din considerentul că domnul Gheorghe Cojocaru a boicotat practic toate invitaţiile televiziunilor şi posturilor de radio de la Chişinău.

Ce direcţii de investigare va deschide acest raport?

Comisia a deschis posibilitatea studierii unor tematici puţin sau deloc cunoscute prin accesul larg la arhivele sovietice din Chişinău. Este vorba în special de accesul la fondurile depozitelor speciale ale SIS (fostul KGB), ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi unele fonduri ale AOSPRM (arhiva fostului CC al PCM), dar şi ale Arhivei Naţionale şi Procuraturii. Astfel, noi, istoricii, vom elabora în anii următori volume care vor acoperi asemenea subiecte precum manifestări antisovietice şi anticomuniste în RSSM de la moartea lui Stalin până în timpul Perestroikăi, viaţa cotidiană sub comunism, starea de spirit a populaţiei în diferite momente cruciale ale regimului, relaţia dintre victime şi călăi, strategiile de control social şi formele de pedeapsă şi de identificare a „duşmanilor poporului” aplicate de poliţia politică în perioada sovietică, privilegiile nomenclaturii, discriminarea moldovenilor în zonele urbane etc.

Cât de mare este şansa ca propunerile Comisiei să-şi găsească finalitatea în plan legislativ?

Adoptarea unor acte legislative bazate pe recomandările Comisiei ar putea să intensifice procesul de decomunizare a Republicii Moldova. Dar lipsa acestora nu cred că este o tragedie. Noi, istoricii, chiar dacă avem viziuni diferite asupra trecutului, uneori fiind vorba de nuanţe şi acest lucru este firesc într-o societate democratică, cu concursul specialiştilor, cu sprijinul jurnaliştilor, evident, putem şi suntem în măsura să contribuim la informarea cetăţenilor cu privire la crimele comunismului sovietic şi astfel putem spera că vom apropia şi mai mult ziua când societatea noastră va deveni mai puţin susceptibilă de a opta pentru o ideologie totalitară antieuropeană.

„Logica anchetatorilor sovietici era acea a torţionarilor din timpul inchiziţiei medievale”

Ce gânduri aveaţi atunci când lucraţi în arhivele SIS, MAI, cât de consistente în material factologic sunt dosarele din acea perioadă?

Prima arhivă care ne-a oferit posibilitatea de a consulta dosare ale persoanelor represate – mai exact e vorba despre cei asupra cărora a fost aplicată teroarea fizică şi psihologică – a fost cea a Ministerului Afacerilor Interne, după care, după demersuri repetate ale conducerii Comisiei, dar şi a implicării personale a domnului Mihai Ghimpu – am obţinut acces şi la arhiva depozitului special al SIS. În ceea ce priveşte fondurile arhivei fostului Partid Comunist al Moldovei, accesul la perioada 1974–1991 ne-a fost facilitată de o decizie a unei comisii speciale conduse de domnul Victor Bodiu, ministru de Stat în guvernul Filat.

Îmi amintesc că atunci când grupului nostru, care lucra la MAI, i s-a oferit acces la verdictele troikăi speciale care a trimis la moarte mii de oameni din RASSM, toţi eram şocaţi pentru că, deşi erau lucruri cunoscute de noi, acolo era vorba de persoane concrete, urmaşii cărora locuiesc pe teritoriul actual al Republicii Moldova. Chiar ne întrebam câţi oare dintre urmaşii celor care au fost executaţi în timpul Marii Terori din 1937–1938 mai au nostalgii faţă de perioada sovietică şi votează cu PCRM, partid care pretinde a fi moştenitor al ideilor şi tradiţiilor PCM (conform articolului 1 din statut, adoptat în 2008)? Mai târziu, consultând dosare de după 1953 ale unor oameni nevinovaţi, dar consideraţi „duşmani ai poporului” de un regim care formal condamnase „cultul personalităţii”, am rămas uimit de logica persoanelor care activau în cadrul KGB.

Citind unele interogatorii, îţi dai seama că logica anchetatorilor era acea a torţionarilor din timpul inchiziţiei medievale, inculpatul fiind impus să recunoască fapte pe care nu le-a făcut niciodată. În acest sens, am înţeles mai bine de ce comunismul în general, nu numai versiunea sa cea mai violentă, stalinismul, a fost un regim criminal şi ilegitim. Aceste persecuţii despre care am vorbit mai sus au fost făcute în afara cadrului juridic stipulat de legile sovietice şi în contradicţie cu obligaţiile asumate de URSS în plan internaţional după cel de-al Doilea Război Mondial.

Hannah Arendt a scris: „Memoria, iar nu aşteptarea, este cea care dă unitate şi plenitudine experienţei umane”. Ce îi împiedică pe cetăţenii RM să conştientizeze acest fapt?

Trăim în continuare într-o societate membrii cărora au fost speriaţi, descurajaţi prin toate mijloacele a spune ceea ce gândesc cu adevărat. Comunismul a distrus în primul rând elitele noastre şi nu mă refer aici doar la cei alfabetizaţi. Este vorba de elite în sensul cel mai larg al cuvântului – intelectuali, scriitori, poeţi, învăţători, preoţi, avocaţi, oameni de afaceri, mai ales, ţărani gospodari. Prima ocupaţie sovietică (1940) şi apoi cea de-a doua (1944) a distrus societatea noastră tradiţională, care, cu certitudine, nu era nici pe departe perfectă, dar care prin reforme putea evolua, aşa cum a fost cazul altor state din Europa după cea de-a doua conflagraţie mondială.

Prin distrugerea elitelor noastre, s-a creat o ruptură între generaţii, consecinţele căreia le resimţim şi astăzi. O parte importantă din problemele noastre identitare se trag anume din comunismul de tip sovietic sub care am trăit. Regimul sovietic a perpetuat şi consolidat anumite trăsături negative ale strămoşilor noştri care s-au creat în timpul stăpânirilor imperiale anterioare, otomană şi ţaristă. Imperiul sovietic s-a dovedit a fi până la urmă unul conservator, nu revoluţionar. De aici şi o anumită pasivitate, o atitudine de expectativă că cineva trebuie să ne salveze, să ne ajute, ba Rusia, ba fraţii de peste Prut, ba europenii în general.

Prin cunoaşterea trecutului putem înţelege originea acestor comportamente şi mentalităţi şi după aceasta să vedem cum reuşim să ne debarasăm de aceste defecte.

„RM are restanţe mari la capitolul decomunizare”

Cum apreciaţi şansele decomunizării Republicii Moldova la două decenii de la destrămarea imperiului sovietic?

Statele baltice sunt un exemplu de gestionare reuşită a trecutului sovietic şi de aceea au reuşit în procesul de decomunizare. Nu întâmplător acest succes a fost recunoscut de europeni prin integrarea acestor state în UE în 2004. Republica Moldova are restanţe mari la acest capitol, dar direcţia actuală este una corectă şi, dacă va fi continuată consecvent de următoarele guverne, vom ocupa şi noi, într-un viitor nu prea îndepărtat, locul care ne revine în familia statelor europene.

Cum ar putea influenţa viitoarele alegeri soarta şi miza Raportului comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist?

Partidele care s-au arătat deranjate de studierea aprofundată a regimului sovietic şi mai ales de deschiderea arhivelor anterior inaccesibile vor avea de pierdut pentru că au subapreciat gradul de maturitate a electoratului lor. În acelaşi timp, cei care au mizat pe condamnarea comunismului ca unica sau principala dimensiune a programului lor politic şi preelectoral vor constata că electoratul lor nu s-a extins simţitor. Dimpotrivă, acesta riscă să se disipeze şi să emigreze spre alte partide apropiate după mesaj, dar mai pragmatice.

Vă mulţumim.

Sursa: jurnal.md

 

 

Free Joomla! template by L.THEME