P.Bogatu // Bucureștiul nu va permite ca soarta Chișinăului să mai fie decisă la Moscova sau Berlin

Maia Sandu avertizează că fără guvernul ei Republica Moldova nu va primi creditul românesc de 100 de milioane de euro. Lucrurile sunt ceva mai complicate. Se pare că de acum încolo nicio guvernare de la Chișinău nu va beneficia de asistența Bucureștiului dacă îndărătul ei se va întrezări coada ursului. O perspectivă de dreapta După alegerile prezidențiale de duminică se prefigurează instalarea pe un termen relativ lung în România a unei guvernări în totalitate de dreapta care va schimba în multe privințe cursul politic al țării. Noua realitate politică va avea neîndoios un impact și asupra Republicii Moldova. Klaus Iohannis este învingătorul primului tur al alegerilor prezidențiale cu aproape 38 la sută din sufragii. El a câștigat cu un scor zdrobitor (peste 70 %) și în Republica Moldova. Actualul șef al statului român are mari sorți de izbândă în cel de-al doilea tur de scrutin. Pentru el vor vota, cu

siguranță, susținătorii lui Dan Barna și Theodor Paleologu, fapt ce-i asigură obținerea celui de-al doilea mandat prezidențial. Șansele Vioricăi Dăncilă, calificată în turul de balotaj cu peste 22 la sută din voturi, de a câștiga scrutinul, sunt minime, dacă nu chiar inexistente. Ea poate miza doar pe o parte din sprijinitorii lui Mircea Diaconu, ceea ce nu-i suficient pentru a învinge. Astfel, în cazul unei victorii mai mult decât probabile a lui Klaus Iohhanis, la București se va instala o guvernare monocoloră de dreapta. Cum noul cabinet de miniștri al premierului Ludovic Orban este format de PNL, puterea executivă, constituită, potrivit Constituției, de Președinte și Guvern, va reprezenta aceeași forță politică. Meandrele republicii semi-prezidențiale Vorba e că România este una dintre cele trei republici semi-prezidențiale din UE, unde puterea este împărțită de Președinte și Prim-Ministru. Celelalte două sunt Franța și Portugalia. În Europa mai există o republică prezidențială, Ciprul, unde președintele, ca în SUA, este concomitent și șef de stat, și șef de guvern. Restul țărilor europene sunt ori monarhii, ori republici parlamentare. Asta înseamnă că șeful statului român, spre deosebire de cel german, ceh, elen sau italian, joacă un rol mai mult decât ceremonial sau simbolic. El are destulă putere ca să participe la administrarea țării împreună cu guvernul. Deși atribuțiile Președintelui României sunt mai limitate decât ale Președintelui francez, el împarte multe dintre competențele cheie cu cele ale Premierului. Fără șeful statului, Guvernul de la București nu poate stabili agenda politicii externe. Cabinetul Dăncilă, bunăoară, n-a reușit să mute ambasada la Ierusalim, deoarece s-a opus Președintele. Astfel, în România, în urma celui de-al doilea tur de scrutin, după aproape șapte ani de zile, când un președinte conservator s-a văzut silit să coabiteze ori cu un guvern de stânga (Ponta, Grindeanu, Tudose, Dăncilă), ori cu unul tehnocrat (Cioloș), se va crea, pesemne, o situație nouă. Cele două aripi ale puterii executive (șeful statului și șeful guvernului) vor emana de la PNL. Cum național-liberalii au șansa să-și consolideze pozițiile până la alegerile parlamentare ordinare de la anul, nu-i exclus să ne aștepte o perioadă lungă de guvernare a dreptei. Acest fapt va schimba cursul politicii interne și externe și, implicit, va avea efecte benefice asupra relațiilor dintre cele două state românești. Iohannis și PNL vor lua măsuri pentru a diminua birocrația, a reduce cheltuielile administrative, a stimula piața libera etc. Pe plan extern, se va accentua elementul euro-atlantist și pro-american. Cel puțin până la alegerile parlamentare de la anul PNL se va mișca, sub aspect doctrinar, mai spre dreapta pentru a-și contura mai limpede identitatea în raport cu USR. Chișinăul, o prioritate pentru București Refacerea unei politici externe unitare a Executivului se va răsfrânge, neîndoios, și asupra Republicii Moldova. Chișinăul va avea șansa să redevină o prioritate pentru București. Nu este niciun secret faptul că România, luată de valul interminabilelor confruntări dintre aripa de stânga și cea de dreapta din Executiv, nu mai găsea timp de la o vreme să se ocupe de Republica Moldova. În aceste împrejurări, evoluțiile de la este de Prut din ultimii doi-trei ani i-au scăpat de sub control. Deși serviciile românești de informații erau la curent cu faptul că Rusia influențează brutal situația din Republica Moldova, acestea nu s-au putut opune. Din cauză rivalităților acerbe dintre Președinte, pe de o parte, și Guvernul PSD, pe de alta, n-a existat o politică oficială concertată a țării de contracarare a uneltirilor Moscovei. Bucureștiul a fost depășit de evenimente în iunie 2019, când la Chișinău s-a dezlănțuit o periculoasă criză politică. Nu e de mirare că, în absența României, Putin, asistat de președintele german Steinmeier, a preluat inițiativa și a impus Occidentului o soluție politică eminamente toxică, menită să-l distrugă nu atât pe Plahotniuc, cât întreaga dreapta de la Chișinău, mai cu seamă aripa unionistă și proromânească. Subsemnatul a prevenit din capul locului în repetate rânduri că un concubinaj al blocului ACUM cu partidul pro-Kremlin este o cursă întinsă cauzei europene a Republicii Moldova. Astăzi se vede mai bine ca oricând că partidele PAS și PPDA sângerează în capcana rusească, iar Kremlinul pune presiune pe ele pentru a le determina să facă noi cedări în favoarea lui Dodon. În caz contrar, rușii le vor îngropa de vii. Sunt simptomatice, din acest punct de vedere, alegerile locale din capitală. Pierderea istorică de către blocul ACUM a Chișinăului care, pentru prima oară de la proclamarea independenței în 1991 încoace, a încăput pe mâna stângii, este simbolică, demonstrând că partidele PAS și PPDA s-au compromis irevocabil în urma alierii cu PSRM. E o înfrângere strategică cumplită care într-un fel echivalează, dacă e să facem niște paralele istorice, cu pierderea Seulului, cucerit de comuniști în războiul civil din Coreea (1950-1953). Ca să recâștige capitala, sud-coreenii au trebuit să se bazeze pe intervenția masivă a aliaților americani. Tot așa Chișinăul, precum și întregul teritoriu de la est de Prut, poate fi eliberat de noua ocupație rusească doar în urma unui sprijin din afară. De unde poate veni acesta? Nu din Germania care a pactizat cu Putin, desigur. Și nu din UE care e măcinată de contradicții interne și nu-i pasă de evoluțiile de la noi atâta timp cât se păstrează aparențele stabilității politice. Numai că situația de la Chișinău este explozivă. Echilibrul politic din ultimi ani a fost amăgitor și este pe cale să se rupă. Criza guvernamentală din aceste zile arată că Republica Moldova poate fi oricând aruncată în haos. Există suspiciuni cu rușii, prin agenții de influență, au ajuns să controleze frontiera de la Prut. Statu-quo-ul românesc Singura țară capabilă să scoată Chișinăul din ghearele ursului este România. Sondajele de opinie arată că interesul pentru evoluțiile de la est de Prut și numărul unioniștilor impacientați crește la București. Politicienii de la guvernare nu au cum să nu țină seama de faptul că Republica Moldova este o parte a Basarabiei interbelice. De aceea, se vor vedea siliți să se implice plenar în opera de readucere a ei pe traiectoria națională românească. De-a lungul ultimilor două decenii, Bucureștiul a oferit Chișinăului finanțare nerambursabilă de peste jumătate de miliard de euro. A reparat sute de grădinițe și școli, a restaurat muzee și teatre, a livrat gratuit energie electrică, a donat zeci de automobile. A investit mai mult decât orice altă țară din UE. Cu toate că PNL a ajutat PAS și PPDA să adere la familia conservatoare a PPE, partidul de guvernământ condus de Ludovic Orban în ultimul timp a fost extrem de rezervat față de coabitarea acestora cu PSRM. Ca să nu mai vorbesc de Klaus Iohannis, care niciodată nu a privit cu ochi buni coalizarea dreptei moldovenești cu Dodon. Noul Executiv de la București nu are de ales. Va trebui să înfrunte influența rusească la Chișinău pentru a restabili statu-quo-ul românesc asupra Republicii Moldova și a nu mai permite de acum încolo ca soarta ei să fie decisă la Moscova și Berlin. sursa: deschide

Free Joomla! template by L.THEME