Organizații teroriste maghiare care au pregătit “listele negre” ale masacrelor din Ardealul de Nord din 1940: Garda Zdrențăroșilor

Poate una dintre cele mai importante descoperiri legate de masacrele din Ardealul de Nord în urma Dictatului de la Viena din 1940 o reprezintă documentele și dovezile arhivistice care demonstrează că victimele masacrelor nu au fost întotdeauna alese aleatoriu, ci la fel ca și în Basarabia și Bucovina de Nord, acolo unde au acționat sovieticii împotriva elitelor românești, și în Ardealul de Nord s-a acționat pe baza unor liste negre pentru suprimarea elitelor românești transilvănene. Ca și în Basarabia ocupată de către sovietici în urma ultimatului din iunie 1940, prioritatea principală a ungurilor în Ardealul de Nord era epurarea etnică a regiunii, în special de elementele care ar fi putut da mari bătăi de cap intențiilor de maghiarizare forțată instituțională: intelectualitatea românească, preoții, doctorii, avocații, profesorii, învățătorii, oameni din administrație,

funcționari publici, etc. Așa se face că înainte chiar cu câțiva ani de al doilea Dictat de la Viena, organizații paramilitare maghiare din Transilvania au dus o masivă muncă de strângere a informațiilor, elaborând liste negre cu intelectualitatea românească din orașele transilvănene care trebuie musai “curățată”. Siguranța Statului (n.r. Serviciul Secret de Informații, denumirea sub care a funcționat serviciul secret din România până în 13 noiembrie 1940) a depistat mai multe nuclee ale unor organizații paramilitare maghiare teroriste în Ardeal încă de prin toamna anului 1939. Într-o notă informativă de pe 22 august 1940 se ajunge la concluzia că în afară de un cuib foarte puternic al unei organizații teroriste maghiare existent la Oradea, mai existau nuclee mai mici și la Sighet (ianuarie 1940), Valea lui Mihai (februarie 1940), Andrid (iunie 1940), reprezentând în total peste 170 de persoane condamnate sau expulzate în Ungaria pentru activități cu caracter terorist sau antiromânesc. După arestarea membrilor din nucleul dur al acestor organizații teroriste maghiare la 14 august 1940 Siguranța ajunge printre altele și la următoarele concluzii: 1.) Statul maghiar nu a renunțat la menținerea și organizarea acțiunii teroriste în România; 2.) Pentru organizarea acesteia a întrebuințat elemente din organizația “Rongyos Gárda” (n.r. Garda Zdrenţăroşilor) trimise în țară cu pașapoarte valabile pe nume false; 3.) Misiunea acestora era de a produce acte teroriste ca: distrugeri de cale ferată. poduri, șosele, incendieri de păduri și sate românești, otrăviri de fântâni, etc., pentru a se împiedica evacuarea armatei, autorităților și populației românești, din regiunile ce se presupunea că vor fi cedate Ungariei; 4.) De asemenea de a incendia satele cu populație germană, urmând după aceea ca prin colportare de zvonuri și prin răspândirea de manifeste (ce urmau să sosească din Ungaria), să arate că autoritățile românești sunt acelea care au provocat asemenea acte.1940 Strigătul de durere al românilor, de Constantin Moșincat Alte organizații teroriste maghiare care au activat pe teritoriul Transilvaniei: Garda zdrențăroșilor (a Rongyos Gárda); s-a remarcat în prigoana împotriva românilor Vânătorii turanici (a Turáni vadászok), organizație protocronistă terorist-informativă, cu filiale de oraș, plasă și județ Uniunea camaraderească “Turul” (a Turul bajtársi szövetség) Asociația națională de tir (az Országos Magyar Lövész Egyesület) Divizia Secuiască de Frontieră (a Székely Határőr Hadosztály) sursa: glasul

Free Joomla! template by L.THEME