Paradoxul plafonării prețului la gaz pentru consumul intern: importuri de la ruși (Business Club)

O decizie aberantă a Guvernului este intrarea cu bocanicii în piaţa liberă, prin impunerea unui plafon la preţul de vânzare a gazelor la producător de 68 de lei pe MW. În piaţă, acum se vinde la 90 de lei. Dacă vă sună bine, să ştiţi că nu e pentru dumneavoastră. NU! Scopul este de a oferi gaze ieftine CET-urilor din ţară, aflate în subordinea diverslor localităţi. Ce avem de fapt este o subvenţie încrucişată între privat şi stat.

 

Este erodată profitabilitatea privatului şi eficienţa sa pentru a acoperi ineficienţa unor societăţi falimentare ale autorităţilor locale. Ca să nu mai fie subvenţionate aşa tare de la bugetul primăriilor, iar banii mai apoi să fie folosiţi de aleşi în contractele alea făcute cu mare pricepere de ei. Şi să vedem cum va defini ANRE consumatorii eligibili care vor beneficia de preţul preferenţial, pentru că s-ar putea să avem în listă şi nişte combinate chimice, unele din alea închise şi aflate în proprietatea lui Ion Niculae. Ăsta este scopul. Chiar dacă Romgaz este companie cu acţionar majoritar de stat, este listată şi funcţionează, în cele mai multe cazuri pe criterii de performanţă. Cu acest preţ impus, demn de comunism, vă daţi seama că s-a închis chestiunea exploatărilor din Marea Neagră. Nimeni nu e nebun să bage miliarde de euro ca să vândă la 68 de lei. PA! Mai discutăm peste trei ani. De asemenea, devin discutabile şi exploatările existente. Zăcămintele din ţară sunt mature, unele pe final de viaţă. Un preţ de 68 de lei s-ar putea să nu mai acopere costurile în anumite situaţii. Efectul este închiderea de sonde. Poate la Romgaz va fi mai complicat, dar la Petrom se lucrează pe criterii de eficienţă. Nu poţi să duci compania pe pierderi pentru că aşa vrea statul. Şi efectele sunt multiple... concedieri... activitate mai mică, afaceri în restrângere. sursa: digi24.ro

Free Joomla! template by L.THEME