„USA New Deal 1932” – o lecţie uitată

 

Autor: Marcel Răduț Seliște

Marea criză economică sau Marea depresiune a secolului XX a început în ziua de 29 octombrie 1929, cunoscută ca „Marţea neagră”, când bursa americană se prăbuşeşte, declanşând haosul pe piaţa financiară internaţională. Cauzele celei mai mari crize economice a secolului trecut sunt aproape identice cu cele ale crizei în care se zbate acum omenirea: investiţiile şi speculaţiile masive la bursă, creditele ieftine, supraproducţia, lipsa ori ignorarea reglementărilor privind activitatea bursieră şi bancară, psihoza consumului. În cei peste optzeci de ani care despart criza din 1929 de criza anilor 2010, sistemul capitalist a reuşit să învingă regimurile totalitare ale nazismului şi fascismului şi a supravieţuit „războiului rece” a cărui victimă a fost lagărul comunist. Totuşi, capitalismul se confruntă cu un duşman mult mai puternic, anume cu propria-i esenţă. Lipsit de duşmanii săi naturali, capitalismul a intrat în faza de autodevorare.

Efectele crizei actuale sunt mult mai grave, nu numai prin conţinut, ci mai ales prin multiplicarea lor de către instituţiile statale care ar fi fost obligate să le identifice corect şi să le contracareze. SUA şi statele capitaliste ale Uniunii Europene au reacţionat, în faţa primului val de falimente şi blocaje financiare, alocând sume imense din rezervele naţiunilor pentru redresarea acelor entităţi economice care se fac vinovate de declanşarea crizei, adică băncilor, agenţiilor de asigurări, companiilor de imobiliare şi marilor corporaţii. Un gest inutil şi păgubos, s-a dat orzul pe gâşte. Au făcut istorie stupoarea şi indignarea pe care au provocat-o opiniei publice americane, în noiembrie 2008, directorii de la General Motors, Ford şi Chrysler, care au venit la Washington, culme a cinismului şi a sfidării, cu avioanele private de lux pentru a solicita guvernului american ajutoare de miliarde de dolari pentru refinanţarea companiilor pe care le conduc.

Banii alocaţi direct, ca ajutoare guvernamentale sau indirect, prin aşa-zise naţionalizări, celor care prin lăcomia lor se fac vinovaţi de declanşarea crizei, s-au risipit, astfel că în 2010 situaţia este la fel de grea ca în 2008, anul declanşării colapsului economic internaţional, dacă nu chiar mai grea. Statele occidentale şi mai ales, SUA, au uitat lecţia de istorie numită „New Deal”. Această mobilizare, unică până acum în istorie, a oamenilor politici americani, a sindicatelor muncitoreşti şi în general, a elitei americane, cu scopul comun de a salva ţara de la o prăbuşire ireversibilă, se datorează preşedintelui Franklin D. Roosevelt. Conceptul de „New Deal” este lansat de Roosevelt în 1932, în discursul pe care l-a rostit cu ocazia desemnării sale de către Partidul Democrat drept candidat la preşedinţia S.U.A.

„New Deal” reprezintă de fapt, un set de măsuri social-economice adoptate de legislativul american şi implementate de guvern, la iniţiativa preşedintelui Roosvelt. Printre cele mai importante regăsim înfiinţarea „Reconstruction Finance Corporation”, o entitate prin intermediul căreia au fost furnizate lichidităţi sistemului financiar, adoptarea „Securities Exchange Act” prin care s-au reglementat drastic tranzacţiile la bursă şi s-a stabilit cadrul legal cu privire la împrumuturile pe care băncile le pot acorda pentru astfel de tranzacţii, adoptarea „Glass-Steagal Act” care separa băncile de investiţii de cele comerciale, disciplinând piaţa de capital. Confruntat cu o înspăimântătoare rată a şomajului, guvernul american a înfiinţat „Civilian Conservation Corps” care angaja tineri între 18 şi 25 de ani pentru munca în folosul comunităţii (amenajări funciare, construcţia de drumuri şi şosele etc). Aproximativ două milioane de americani au fost înrolaţi în acest program, iar pe teritoriul SUA au fost înfiinţate sute de şantiere naţionale.

Măsurile adoptate în cadrul „New Deal” au dus la o creştere economică treptată, astfel că în preajma declanşării celui de-al doilea război mondial, SUA îşi vindecaseră aproape complet rănile provocate de Marea criză. Va avea România noastră propria „Nouă Înţelegere”? Puţin probabil! Cancerul din sistemul social-politic şi economic românesc îşi are originea nu neapărat în structura sistemului, ci mai ales în mentalitatea celor care îl alcătuiesc, conducători şi conduşi. O mentalitate atât de veche, încât numai o calamitate de intensitatea unei apocalipse ar avea puterea să o desfiinţeze, prin anihilarea fizică a celor care o poartă în suflete şi o multiplică, otrăvind întreaga societate. La mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut, cu puţină vreme înainte de instaurarea regimului autoritar al Regelui Carol al II-lea, viitorul ministru de externe al dictaturii, Grigore Gafencu, nota în jurnalul personal: „Dacă masa poporului aparţine Orientului prin sărăcie şi ignoranţă, în schimb aparatul administrativ, inclusiv ofiţerii şi magistraţii, aparţin Orientului printr-o nemaipomenită lene, printr-o desăvârşită neputinţă de reînnoire, de primenire intelectuală şi morală!” S-a schimbat ceva de atunci? Nimic! Genialul Eminescu avea dreptate: „Alte măşti, aceeaşi piesă, alte guri, aceeaşi gamă!”

 

Sursa: inpolitics.ro

Ieri au avut loc trei cutremure in Marea Neagra


Potrivit site-ului Intitutului Naţional pentru Fizică a Pământului (INFP) sambata seara,  intr-un interval de cinci minute in Marea Neagra au avut loc trei cutremure

Seismele aveau magnitudini cuprinse între 2,9 şi 4.3 grade. Potrivit datelor INFP, primul cutremur, de 2,9 grade, a avut loc la o adâncime de trei kilometri, sâmbătă, la ora 18.51, la latitudinea 44.40N şi longitudinea 32.42E.

Cel de-a doilea seism resimţit în Marea Negraă sâmbătă, la ora 18.55, a avut 4,3 grade , fiind produs la o adâncime de 30 de metri, la latitudinea 43.69N şi longitudinea 35.29E.

Ultimul seism, produs la câteva secunde după cel de-al doilea, a avut 3,9 grade, producându-se la o adâncime de 32 de metri, la latitudinea 44.52N şi longitudinea 32.59E.

Sursa: Mediafax

In Afganistan s-au descoperit rezerve minerale in valoare de un trilion de dolari, insa nu exista posibilitatea de a le exploata

 

Asa cum s-a adeverit, Afganistanului este bogat nu numai cu pamantul util cultivarii macului pentru opiu. Geologii americani, care lucrau initial pentru Pentagon, au descoperit in tara rezerve uriase de minerale. Pe lista se afla fier, cobalt, aur, cupru cu o valoare totala de mai mult de 900 de miliarde de dolari. Dar principala bogatie a acestei tari central-asiatice este un metal usor, litiul, necesar productiei de baterii.

 

Cautarile resursele naturale au inceput in Afganistan inca in timpurile in care tara era controlata de trupele sovietice. Savantii din URSS, au strabatut toata tara, chiar daca erau lupte, au adunat o multime de mostre de minerale si le-au introdus pe o harta. Se presupunea ca exploatarea resurselor naturale impreuna cu poporul fratesc afgan va incepe dupa ce vecinul din sud va fi pacificat si cat de cat civilizat. Insa lucrurile au decurs altfel: “contingentul limitat” a plecat, Uniunea Sovietica s-a destramat, iar Afganistanul s-a intors la perioada medievala mujahedino-talibana. Exploatarea mineralelor a devenit  neactuala.

 

La inceputul anilor 2000, la putin timp dupa intrarea trupelor NATO in Afganistan interesul fata de resursele naturale ale tarii a aparut din nou. S-a adeverit ca hartile alcatuite de specialistii sovietici s-au pastrat intr-un mod miraculos in timpul razboilului civil si a interventiei NATO. Geologii afgani au ascuns cele mai pretioase documente acasa si le-au transmis administratiei militare americane dupa alungarea talibanilor din Kabul in anul 2001.

 

Incepand cu anul 2004 savantii americani au inceput cercetari noi, sprijinindu-se pe hartile vechi. Noile investigatii s-au facut in mare parte din avion, insa cu folosirea celor mai noi tehnologii. In 5 ani s-au facut cateva incercari de a cerceta la scara larga geologia tarii, in rezultatul carora cunostintele cu privire la resursele naturale au crescut in mod considerabil.

 

Judecand dupa informatiile publicate de The New York Times in Afganistan nu exista petrol si gaz in cantitati comerciale, in schimb diverse metale exista in exces. Cele mai mari sunt rezervele de fier – valoarea rezervelor de fier a fost estimata de geologii americani la 421 de miliarde de dolari, cuprul – in valoare de 274 miliarde de dolari, niobiul – un metal foarte rar – la 81,2 miliarde, cobaltul – 50,8 miliarde, aurul – 25 miliarde, molibdenul – 24 miliarde. Suma se ridica la mai mult de 900 de miliarde de dolari.  

 

Pentru o tara ca Afganistanul o astfel de suma este cu adevarat uriasa, daca o comparam cu PIB-ul care in anul 2009 a fost de 13,5 miliarde de dolari, iar exploatarea acestor rezerve ar asigura o existenta independenta a tarii pe o perioada de 80 de ani.

 

O alta expeditie efectuata de geologi sub patronatul Pentagonului a descoperit in zona terenurilor saline din partea de vest a tarii rezerve enorme de litiu – cel mai usor metal. Rezervele sunt atat de mari, incat acest depozit este considerat a fi cel mai mare din lume. Departamentul militar american Afganistanul a denumit Afganistanul - “Arabia Saudita a litiului”.

 

Litiul este un metal foarte pretios si strategic. El este de neinlocuit in producerea bateriilor si acumulatoarelor. Iar cererea pentru acest metal va creste in anii urmatori.

 

China este cel mai mult interesata de rezervele naturale ale Afganistanului. In China se concentreaza cea mai mare parte a industriei de prelucrare a metalelor rare si respectiv a litiului. Daca chinezii ar reusi sa directioneze livrarile spre ei

China ar obtine hegemonia nu numai in domeniul textilelor, electronicii si otelului, dar si pe piata mondiala a marfurilor “verzi”, foarte la moda azi. In plus cea de-a treia ca marime economie a lumii ar micsora dependenta sa de petrol.

 

Insa pana atunci exista o multime de probleme. Prima dintre acestea este cea tehnologica. Spre exemplu in Bolivia exista rezerve inutile de litium, intr-o cantitate de 3 milioane de tone. O astfel de cantitate ar fi suficienta pentru asigurarea cererii mondiale de litiu pe parcursul a zeci de ani, insa extractia practic nu se poate face deoarece metalul se gaseste repartizat neuniform pe o suprafata de multe mii de kilometri. Cum guvernul bolivian a cerut ca intregul ciclu de extragere si prelucrare sa se desfasoare pe teritoriul tarii, investitorii au decis ca afacerea nu este profitabila, astfel incat exploatarea litiului in Bolivia asa si nu a inceput.

 

Aceleasi probleme de investitie vor fi si in Afganistan. URSS abia incepuse exploatarea resurselor naturale ale acestei tari, iar in timpul guvernelor islamice din anii’90 si aceasta industrie minuscula a disparut. Asa ca procesul va trebui inceput de la zero, in comparatie cu Irakul unde zacamintele de petrol au fost doar conservate pe perioada razboiului. Imediat dupa ce s-a facut o ordine minima in irak, investitorii au inceput lucrarile avand o baza solida. In Afganistan insa exploatarea, luandu-se in calcul relieful tarii, infrastructura zero si lipsa absoluta a cadrelor locale se va ridica la zeci de miliarde de dolari. Este putin probabil ca BHP Billiton sau Chinalco sa fie de acord sa investeasca o astfel de suma chiar daca Kabului va oferi garantii.

 

Cea mai mare problema este cea politico-militara. Cu toate eforturile, trupele NATO sunt departe de a controla cea mai mare parte a tarii – in Afganistan in continuare actioneaza detasamentele de talibani, trupe tribale sau pur si simplu bande cu origine politica necunoscuta. Investitiile se fac in conditii de stabilitate insa despre Afganistan nu se poate spune asa ceva.

 

Evident ca multi dintre comandantii detasamentelor militare afgane in anumite conditii nu ar avea nimic impotriva sa primeasca bani de la corporatii pentru asigurarea securitatii exploatarii zacamantului. La urma urmelor litiul si fierul reprezinta un inlocuitor destul de bun al macului, cazut de ceva vreme in dizgratie.

 

In acest caz insa cea mai nemultumita va fi administratia militara americana a tarii. Militarii nu vor fi incantati daca banii platiti talibanilor vor fi folositi pentru organizarea noilor acte teroriste.

 

In orice caz in viitorul apropiat este putin probabil ca rezervele naturale enorme ale Afganistanului sa fie utile.

Free Joomla! template by L.THEME