Resetarea ruso-americana, o casa fara fundatie

Se apropie aniversarea de doi ani a 'resetarii' ruso-americane, insa disputele pe marginea acestui subiect nu contenesc. Si la aceasta ora se lupta doua scoli ale 'americanisticii rusesti': cea sovietica, traditionala, care ii considera pe democratii americani mai deschisi unui dialog cu Rusia decat pe republicani, datorita tolerantei democratilor fata de alte culturi, si cea a pragmatismului postsovietic, care ii considera pe republicanii americani varianta mai buna, tocmai datorita 'reactionarismului' lor.

Decizia lui Barack Obama de a initia, in 2009, o 'resetare' a relatiilor parea sa intareasca pozitiile primei scoli. Cu toate acestea, a devenit evident ca decizia lui Obama fusese dictata exclusiv de pragmatism, care in Rusia este atribuit de obicei republicanilor, subliniaza analistul rus Dmitri Babici, intr-un comentariu publicat de RIA Novosti.

Obama nu s-a indragostit de Rusia. Pur si simplu el a refuzat sa vada in ea o amenintare, iar prin aceasta actualul presedinte american se deosebeste de George W.Bush. In acelasi timp, Obama nu a vrut sa si uite de Rusia, dupa cum il sfatuiau unii. El nu numai ca s-a declarat deschis dialogului, dar a si acceptat sa tina cont de interesele Moscovei, apreciaza analistul rus.

Cu toate acestea, Babici nu considera ca relatiile ruso-americane au devenit unele solide. Cele doua scoli sus-mentionate doar simplifica situatia. In SUA, linia de demarcatie dintre sustinatorii si adversarii dialogului cu Rusia nu este una de ordin partinic, printre adversarii Moscovei fiind atat republicani, cat si democrati americani. Politica externa americana este determinata atat de ideologie, cat si de interese pragmatice. Aceste doua forte se ciocnesc adesea una cu alta, formand, in cele din urma, vectorul general.

Atunci cand castiga pragmatismul, vectorul devine mai favorabil sau cel putin tolerabil pentru Rusia. Atunci cand castiga ideologia, dialogul se intrerupe si se ajunge la confruntare. In conditiile in care ideologi si pragmatici exista in orice Administratie americana, 'culoarea partinica' nu are importanta. Nixon, de exemplu, a fost in primul rand un om pragmatic si abia apoi republican.

De ce se intampla astfel? Adevarul este ca pentru un conflict intre Rusia si SUA nu exista motive materiale reale, este de parere analistul. Economiile celor doua tari nu concureaza, iar actualul potential nuclear al Rusiei nu constituie o amenintare la adresa SUA. De aceea, in aspectele concrete - adica, atunci pragmatismul detine suprematia - totul devine usor. Un exemplu in acest sens il constituie cooperarea pe marginea situatiei din Afganistan si noul tratat pentru reducerea armelor strategice ofensive.

In schimb, pentru un conflict ideologic exista o multime de motive. Esenta problemei o constituie ideologia politica externa americana (in conditiile in care una ruseasca nu exista deocamdata). Aparuta pe vremea confruntarii cu regimurile totalitare din URSS si Germania, ideologia SUA si UE s-a transformat intr-un fel de religie, rezumata la principiul 'democratia intai de toate'. Neconcordanta acestui principiu cu realitatea este evidenta. Exista democratii sarace si instabile, si exista regimuri autoritare si prospere, care nu reprezinta un pericol pentru restul lumii. Din pacate, subliniaza Babici, parte integranta a acestei ideologii invechite ramane si adversitatea fata de Rusia in calitate de tara care ar fi ostila democratiei.

Ideologia invechita a costat deja mult SUA, insa din lipsa uneia noi Obama este nevoit sa imbrace obiectivele pragmatice intr-o forma verbala ideologica, explica analistul rus. A descoperi dupa 42 de ani de la instalarea la putere a lui Gaddafi ca acesta, se pare, incalca drepturile omului este un lucru absurd. Insa, aceasta varianta este preferata de Washington in locul aceleia conform careia SUA, NATO si UE pur si simplu au pierdut momentul revoltelor infometate din Orientul Mijlociu (OM), deoarece au ramas blocati pe contracararea 'expansionismului rus'. Potrivit analistului rus, toate discutiile despre 'securitatea energetica' fata de Rusia au relevat o incompetenta crasa: dupa cum se dovedeste astazi, petrolul ar putea fi 'taiat' nu din est, ci din sud.

Exista oare intre Rusia si SUA un consens pe marginea situatiei din Libia? In opinia lui Babici, totul va depinde de modul de abordare a evenimentelor. Daca va fi o abordare pragmatica, adica daca acestea vor fi considerate o provocare si un pericol la adresa intregii Europe si omeniri, in lupta cu care UE, SUA si Rusia trebuie sa actioneze la unison, atunci va fi excelent. Insa, daca in Occident va predomina viziunea ideologica a evenimentelor din OM, acestea fiind considerate o victorie a democratiei si un preludiu la o viitoare 'revolutie colorata' in Rusia, atunci un temei pentru conflict va aparea imediat, atentioneaza analistul.

Sursa: agerpres

 

 

Free Joomla! template by L.THEME